Poveste adevărată. M-am hotărât să mă mărit, deci trebuie să par proastă!

V-am spus, tot ce respectaţi, tot ce credeţi că lumea apreciază la voi, nu va fi luat în seamă de bărbaţii cu care ieşiţi. E exact pe dos

Gata, a venit vremea să mă mărit. Mai am puţin până la treizeci de ani şi am încercat tot ce se putea încerca. Am ajuns de mult la concluzia că bărbaţii sunt proşti, slabi şi nerecunoscători, pe termen lung. Pe termen scurt, se întâmplă să fii mândră de ei. Dar după aia ţi se taie.
Aşa că vreau să fiu mamă şi dacă tot trebuie să găsesc un fraier, măcar să fie unul cu bani.

Nici n-o să vă treacă prin cap, dar cu cât faci lucrurile mai aiurea din punctul de vedere al femeilor, cu atât eşti mai apreciată de bărbaţi. Nu trebuie să aveţi nuanţe, doar să pară că sânii sunt mari, fusta scurtă şi buzele, da, buzele, colorate.
Era să uit, trebuie să păreţi cât mai sărite de pe fix. Aşa, nebune, distrate. Să daţi tot timpul senzaţia că aveţi nevoie de un far călăuzitor.
Şi să păreţi mereu recunoscătoare. Deja, am băgat doi în agenda de pe mobil, dar nu ştiu care are mai mulţi bani. Trebuie să stau în seara asta pe net şi să fac nişte săpături. Nu vreau să mă trezesc lângă Făt-Frumos cel Falit.

Valentina