"Vreau sa fiu o mama buna, deci trebuie sa fac totul pentru copilul meu" este o fraza pe care o vei auzi adesea la mamele pe le care intalnesti, sau pe care tu insati ai spus-o ori ai gandit-o de multe ori. Si iata, a fi o mama buna devine a fi o mama hiperprotectoare, care are mereu grija sa nu ii lipseasca nimic copilului; chiar mai mult, te straduiesti ca el sa aiba tot ceea ce isi doreste, atunci cand isi doreste.
Uneori este foarte greu, ca mama, sa intelegi ce e rau in a face totul pentru copilul tau si sa te abtii de la anumite lucruri. Urmarile se vad, din nefericire, foarte tarziu, cand copilul a invatat deja ca lumea e un loc in care e suficient sa pocneasca din degete pentru ca lucrurile sa se intample cum vrea el.
Atunci cand un copil primeste totul de-a gata, el participa doar cerand lucruri, fara a contribui in familie, dupa posibilitatile sale. Mai tarziu, ca adult, va avea probleme de comunicare in mediul social, va dezvolta mult mai usor tulburari depresive sau anxioase, se va adapta mult mai greu atunci cand i se va cere sa faca diverse lucruri si va interactiona mai greu cu ceilalti, pentru ca nu va sti sa ofere, ci doar sa primeasca.
Oricat de mic ar fi un copil, el trebuie implicat si tratat ca un egal in familie, avand si drepturi, dar si responsabilitati. In acest fel, el invata sa devina o persoana integrata social, care ii vede si pe ceilalti, nu doar pe el si interesele sale.
Daca iti doresti un copil care sa devina un adult adaptat, incearca sa respecti cateva reguli simple:
- Nu face pentru copilul tau lucruri pe care le poate face singur. Rolul unei mame este de a ajuta, de a asigura suportul, dand incredere copilului ca se poate descurca si incurajandu-l sa aiba initiativa, chiar daca nu reuseste din prima.
- Lasa copilul sa participe la treburile casei si incurajeaza-l sa o faca. Daca ai un copil care a "spalat" vasele, incurajeaza-i initiativa, in loc sa ii spui ca nu a facut bine sau "lasa, ca tu nu stii" sau "fac eu pentru tine, ca tu esti mic si nu trebuie sa faci treaba". Fiecare particia dupa puterile sale, iar un copil poate face mai multe lucruri decat iti poti imagina si se poate bucura facandu-le.
- Spune-i ce face bine mai degraba decat ce face rau. Incurajarea il face sa infloreasca, sa capete incredere in el si sa faca lucrurile din ce in ce mai bine. Reprosurile in schimb blocheaza, duc la pierderea increderii in sine si la teama de esec.
- Daca ii spui "nu", explica-i de ce. Poate copiii nu au inca acelasi vocabular ca noi, dar inteleg mai multe lucruri decat crezi. Daca ii spui un "nu" care nu inseamna decat afirmarea puterii, vei intra in conflict cu el si va lupta pentru a obtine ce isi doreste. Daca insa ii explici, se va simti implicat si va participa mult mai usor la luarea deciziei. Asta se vede usor, de exemplu, cand nu ii poti cumpara o jucarie pe care si-o doreste.
- Respecta-l ca pe egalul tau, pentru a putea sa ii castigi respectul fara sa te impui.
Cand un copil se simte respectat, incurajat sa faca lucruri singur, ajutat atunci cand este cazul, ascultat cand simte nevoia sa spuna ceva, atunci va invata ca lumea e un loc in care trebuie sa te porti asa si cu ceilalti pentru a trai printre ei. Si va invata la randul sau sa respecte, sa asculte, sa ajute. Va fi un copil deschis, increzator in fortele proprii si curajos, va face lucruri singur si va cere ajutor atunci cand e cazul.