Clasicul creat in modern

Fiecare notiune, cuvant, concept, fapt, actiune are un antonim, o situatie total opusa, contrara. In fiecare domeniu pe care l-am aborda exista astfel de cuvinte sau fapte, fie ca sunt materializate, fie ca se afla doar in stadiu teoretic. Cu toate acestea, exista doua notiuni contrare care se aplica la absolut toate domeniile, indiferent de natura lor umanista sau realista: clasic si modern.

Indiferent la tendintele actuale ale modei, iertator si tolerant ca un bunic ce nu rezista capriciilor nepotilor, clasicul trece prin ani si vremuri drept, elegant, cu linia tinutei mai bine pastrata si mai vie in fiecare anotimp.

Rabdator cu modelele si curentele tinere, cochete, incantatoare in naivitatea lor, el le accepta ca pe niste accesorii minuscule care sa-i inveseleasca, putin, reverul.

Nu le respinge nici nu le accepta, nu le grabeste moartea dar nici nu le invata sa reziste anilor, este martorul tacut al efemeritatii lor. Nu are nici un motiv sa lupte impotriva unor copii. Pentru ca indiferent de timp si spatiu valoarea ii este recunoscuta dintr-o singura privire.

Vorbeam de timp si spatiu: rascruce de drumuri intre cartierele Bucurestiului secolului XXI.

Blocuri nu foarte vechi, postbelice, ascunse de o perdea de pomi rari, desfrunziti si firavi, crescuti vraiste pe o proprietate a nimanui, deocamdata. Aleea stramta dintre cladiri a fost acoperita cu o bolta simpla care uneste arhitectura unei case cu adevarat vechi de peretele anost al blocurilor generatiilor urbanizate.

Daca ignoram blocurile, ne aducem aminte de boltile de la intrarea caselor boieresti sub care trageau trasurile. Involuntar indiciu. Doua scari, interfon: curioasa inventie a modernismului.

Se spune ca te apara de hoti. Formam un numar, ni se deschide, hol larg cu trepte in rampe generoase; fara lift, urcam pana la ultimul etaj. Usa larg deschisa ne asteapta primitoare. Intram. Zgomot de fiare zavorate in urma noastra. Usa ne arata cum stie sa-si apere de hoti stapanii. Acum si pe noi.