Competitivitatea: e buna sau... nu prea?

De multe ori gasim in resume-uri ale persoanele care lucreaza sau aspira sa lucreze intr-o companie mare ca una din calitatile cu care se mandresc este spiritul competitiv. Pentru unii, competitia este o mandrie personala, care le da sentimentul ca sunt puternici sau macar ca nu sunt cei mai slabi.

In adevarul ei psihologic, competitia este doar o metoda defensiva (agresiva, ce-i drept) de a te pozitiona in lume. Persoana competitiva, chiar daca nu recunoaste sau multele victorii au facut-o sa mai uite, are un complex de inferioritate in raport cu ceilalti, pe care nu il poate rezolva decat creandu-si o pozitie dominanta in raport cu toti cei din jur.

Atunci cand persoana de langa el devine una cu care relationeaza, competitivul automat il percepe pe celalalt ca pe un adversar si nu se va simti bine decat atunci cand va avea un loc mai in fata, un milion in plus, cu alte cuvinte ceea ce el poate percepe ca fiind o recunoastere a superioritatii lui in fata celuilalt.




Locul intai - un "must have" al competitivului

Competitivul absolut va dori intotdeauna locul intai. Daca nu il are, va intra in panica si va face ravagii. Daca ai un sef competitiv, vei intelege ce inseamna asta. Caci tot universul trebuie sa conspire pentru ca el sa se simta bine. Un prieten competitiv se va simti bine in preajma ta doar atata timp cat va avea sentimentul ca este intr-o pozitie de superioritate. Daca ai primit o marire de salariu care e mai mult decat are el sau daca ai o oferta de lucru mai buna sau o masina mai fitoasa, toate sentimentele de afectiune vor fi macinate de rugina competitiei, caci nu isi va mai gasi locul in relatia cu tine, simtindu-se mai jos.

Astfel, cel mai adesea va incerca sa proiecteze asupra ta emotiile sale, spunand ca te-ai schimbat "de cand te-ai ajuns", sau va incerca sa recupereze terenul pierdut, pentru a-ti dovedi ca el e "si mai tare".
Relatiile cu persoanele competitive sunt obositoare si pentru ei, dar si pentru cei din jur, mai ales daca ei nu prea inteleg sensul.


Niciodata pe ultimul loc!

Competitivul va fugi de ultimul loc. Daca locul intai e pierdut, competitivul se va refugia in fuga de ultimul loc. "Daca nu sunt primul, macar sa nu fiu ultimul" -  acest mod de a privi lucrurile este cel mai daunator in organizatii, cand, tocmai din acest spirit competitiv, multe actiuni sunt luate mai degraba impotriva celui care ne-ar putea calca pe picioare decat pentru interesul companiei. Daca nu va putea scoate in evidenta ce e cel mai bun la el, se va stradui sa arate ce e mai rau la ceilalti, pentru a putea sa se simta mai bine.


Competitia distruge cooperarea. Putem coopera cand suntem in competitie? Nu prea. Competitia poate duce pe termen scurt la rezultate mai bune. Cooperarea insa duce pe termen lung la oameni mai buni si asta va duce la rezultate consistente care vor face in timp diferenta.

Indiferent daca e vorba de colegul tau de serviciu, de prietenul cu care vrei sa-ti petreci vacanta sau de partenerul pe care ti-l doresti in viata ta personala sau profesioanala, nu trebuie sa alegi calea competitiei. Si daca ai simtit pana acum ca doar ea e cea care te dinamizeaza, cu atat mai miraculos va fi sa descoperi ce bine e sa faci ceva pentru tine si nu impotriva ta sau a celorlalti.