Echipajul 207

Dotat cu unul dintre cele mai moderne dispecerate din Europa (primit cadou), ce permite monitorizarea prin GPS a fiecarui echipaj, Serviciul de Ambulanta Bucuresti rezolva in medie 1000 de solicitari pe zi. Asta in contextul in care are un deficit de cel putin 50 de ambulante si functioneaza cu 60% din personalul din 1991.

Un caz clasic pentru Salvare, la doua noaptea: barbatul isi bate nevasta, isi bate copiii, apoi isi sparge capul in imprejurari neclare. "Ia spuneti-mi, v-a lovit doamna in cap?", intreaba cei de la Ambulanta. Ala zice ca da, doar in cap. Restul familiei nu e de acord: "Ne-a batut pe toti trei, dupa care s-a lovit, probabil, de ceva si si-a spart capul. Iarasi s-a imbatat", spune sotia. Doua echipaje de politie au fost trimise sa ajute medicii si sa lamureasca speta. Doctorita se ocupa mai intai de barbat, caruia ii sangereaza rana de la cap. Impreuna cu asistenta si unul din politisti reusesc sa-l convinga sa se intinda pe targa, echipajul de pe salvare ii curata rana de cheagurile de sange si-l bandajeaza. Vine randul femeilor, care-si arata urmele de lovituri, dar spun ca-s tabacite si nu au nevoie sa mearga la spital, mai ales in aceeasi ambulanta cu cel care le face viata un calvar. Sunt puse sa semneze ca refuza sa fie duse la spital, pentru consultatie, dupa care masina se face nevazuta intr-o clipa si "coletul" e livrat in timp record la Spitalul Universitar. Ca medic pe o ambulanta de urgenta, te intalnesti cu cazuri de acest fel, si de 14 ori pe noapte. O criza de inima, o mama care naste, un mic scandal in miez de noapte, un pic de sange, sirene si-apoi iarasi pace. Insa cand esti cel mai bun echipaj de ambulanta ti-e dat sa vezi adevarate grozavii. Caz extrem inseamna accidente de circulatie grave, din care oamenii ies mai mult bucati decat intregi si "cand ti-e foarte greu sa nu te pierzi cu firea. Toti sunt innebuniti si ingroziti de ce vad acolo si in disperarea lor urla la noi si ne spun ce sa facem, de parca ei ar fi medici in locul nostru. Presiunea psihica e uriasa. Atunci, ca sa nu pierd secunde pretioase care pot insemna viata omului prins intre fiare sau intins pe asfalt, imi trag un val virtual de jur imprejur si ma izolez de restul lumii. Nu mai vad si nu mai aud nimic, nici sirene, nici lumini, nici plansete, nici injuraturi, nici multimea care se holbeaza. Sunt doar eu si cu sufletul pe care incerc sa-l salvez", spune medicul Georgeta Taras, sefa echipajului "207", cel mai bun din Bucuresti. Dr.Taras stie ca n-ar putea sa-si faca treaba bine daca n-ar avea parte de niste coechipieri de exceptie si de o ambulanta ultimul racnet. O asemenea salvare costa 110.000 euro si e mai dotata decat salile de terapie intensiva din multe spitale din tara: "Am fost odata sa luam un pacient de la spitalul din Caracal. Cand am parcat in fata spitalului au coborat jumatate din medicii si asistentele din spital sa vada ambulanta noastra. E umilitor pentru sistemul medical din Romania". Ambulante ca a lor sunt doar 6 in Bucuresti, cate una pe fiecare sector, asta fiindca ministerul a considerat ca-i de ajuns o singura salvare dotata la 400.000 oameni (populatia unui judet). Mai nou, de cateva luni, ambulanta ei are in dotare si un medicament special ce costa 49 milioane doza, care salveaza oameni condamnati la moarte. Este un trombolitic de ultima generatie, care se injecteaza celor care au avut infarct si nu mai lasa muschiul inimii sa moara. Pana acum, doar 2 doctori in toata tara au avut curajul sa ia cu ei pe ambulanta asemenea medicament si sa-l

si foloseasca. Georgeta Taras este unul dintre ei. "Sa faci tromboliza in prespital e foarte greu. E o arta sa administrezi un asemenea medicament, pentru ca are foarte multe efecte secundare, de la tulburari de ritm, pana la hemoragii stomacale si cerebrale ce pot omori pacientul in loc sa-l salveze. Tu, ca doctor, trebuie sa contracarezi fiecare din aceste efecte secundare, pe masura ce apar, prin administrarea de perfuzii sau alte medicamente. De-aia medicul nu are voie sa-l injecteze decat dupa ce primeste semnatura pacientului si a familiei ca-s de acord sa riste". Ultima oara l-a folosit saptamana trecuta, pe o femeie de 52 de ani, dintr-o maghernita de la periferia Bucurestiului, care avusese infarct si care niciodata nu si-ar fi permis sa plateasca 50 milioane ca sa scape cu viata. "Cand a auzit biata femeie ca moare cu zile, mi-a zis sa fac orice s-o scap, ca are doi baieti si nu vrea sa-i lase singuri. I-am facut tromboliza, dupa care am internat-o la urgente, la Floreasca. A doua zi, m-au sunat medicii de la spital sa ma felicite ca am salvat viata femeii. E ceva, stiind ca de obicei ei ne vad pe noi, cei de pe ambulanta, ca medici de mana a doua". Sunt momente in care GeorgetaTaras se simte un mic Dumnezeu, dar uneori si pentru ea e prea mult: "Ieri am fost chemati sa vedem un copilas de 4 ani cu sangerari in zona genitala. Mamica lui banuia ca a fost abuzat sexual de cineva din familie. Era tacut si somnolent si avea dureri in regiunea respectiva. Presupunerea mamei s-a confirmat. M-a ingrozit gandul ca acel copil putea fi al meu si cat de usor poti marca o fiinta pe viata". Georgeta Taras a participat si la cea mai lunga misiune a Ambulantei: "Anul trecut, cu bani stransi din donatii, un baietel din Oradea a fost supus unui implant de celule stem in China, la Beijing. Parintii lui au solicitat Ambulantei Bucuresti sa trimita un medic care sa-l aduca in tara in siguranta. Am fost aleasa eu. Am stat in China doar o zi, cat au avut nevoie cei de la KLM sa monteze un aparat special de respirat pentru copil, in avion. L-am adus cu perfuzii, la 7000 metri altitudine din Beijing pana la Bucuresti. Au fost cateva clipe cand am crezut ca o sa-l pierd. Mi-a fost teama, pentru ca eram singura si toata responsabilitatea pentru viata lui era pe umerii mei. Punctul critic maxim a fost chiar cand survolam Bucurestiul si pulsul i-a scazut brusc la 30, dar am reglat aparatele, i-am marit doza si dupa un minut si-a revenit. Cand s-a deschis usa avionului si i-am vazut pe scara pe colegii veniti sa-l preia, am simtit o mare usurare si ce bine e sa fii sustinut de o echipa".

"Cel mai greu e cand pacientul intra in stop cardiorespirator. Atunci in fata ta ai un mort, pe care-ncerci sa-l readuci la viata. Cand reusesti sa-i faci inima din nou sa bata, simti ca zbori, ca esti un mic Dumnezeu". Georgeta Taras

daniel.befu@gandul.info