Depresia reprezinta o boala psihica ce se manifesta prin mai multe simptome decat cele caracteristice unei stari de nefericire.
Persoanele ce prezinta o depresie clinica descopera ca sentimentele intunecate nu pot fi explicate prin termeni logici.
Povetele de la prietenii bine intentionati sau de la familie produc de multe ori sentimente de frustrare pentru ca nu sunt aplicabile.
Comparativ cu tristetea, depresia poate dura saptamani, luni si in anumite cazuri chiar ani intregi.
Persoanele triste chiar daca se simt rau continua sa faca fata vietii.
Un individ depresiv, insa, se simte extrem de neajutorat si coplesit de problemele si de sentimentele pe care le traieste.
Pentru o si mai buna clarificare a diferentelor dintre tristetea normala si starea depresiva vom folosi criteriile specifice de diagnosticare a depresiei clinice.
Persoana care sufera de tulburari depresive trebuie fie sa prezinte o stare depresiva, fie sa aiba o lipsa de interes fata de activitatile zilnice pe o perioada de cel putin doua saptamani.
Aceste schimbari trebuie sa reprezinte modificari serioase comparativ cu starile de spirit normale si sa agraveze buna functionare in viata de zi cu zi.
O stare depresiva ce survine in urma consumului de alcool, de droguri sau de medicamente prescrise pentru alte boli, nu constituie o tulburare depresiva majora.
Tulburarile depresive se caracterizeaza prin prezenta a cel putin 5 din simptomele urmatoare:
- instaurarea starii depresive de-a lungul intregii zile (pe parcurs de minim 2 saptamani) indicata fie de observatii subiective (sentimente de tristete sau de goliciune emotionala) fie de remarcile facute de cei din jur. Copiii si adolescentii prezinta o mare irascibilitate aproape in orice moment al zilei.
- interesul si placerea diminuate in legatura cu orice activitate care inainte reusea sa trezeasca atat interesul, cat si atentia;
- schimbari semnificative inregistrate in privinta greutatii (anorexie, bulimie);
- aparitia insomniei sau a hipersomniei zilnice (sau survenita aproape in fiecare zi);
- agitatie psihomotorie sau, din contra, o incetineala a miscarilor;
- oboseala si lipsa de energie resimtite aproape in fiecare zi;
- sentimente de desconsiderare si invinovatire;
- abilitati scazute de gandire si de concentrare survenite aproape in fiecare zi;
- ganduri suicidare recurente lipsite de un plan specific; incercari suicidare sau planuri detaliate privind luarea propriei vieti.
Articol realizat in colaborare cu Octavian Cristian Popa, medic specialist psihiatru