Cum afecteaza schizofrenia relatia de cuplu?

Orice relatie se confrunta cu suisuri si coborasuri, insa ce se intampla cand unul din parteneri este afectat de o afectiune cruda, cum este schizofrenia? Despre modalitatile de a-ti ajuta partenerul ne vorbeste Lena Rusti, psihoterapeut.

Majoritatea persoanelor casatorite care sufera de schizofrenie si-au cunoscut partenerii inainte de instalarea simptomelor. Specialistii sustin ca odata instalate, aceste simptome tind sa izoleze persoana afectata de restul lumii. Si pentru partenerii sanatosi, socul de a asista neputinciosi la schimbarea totala a persoanei pe care o iubesc este foarte intens resimtit. Schizofrenia poate sa schimbe comportamente, astfel o persoana calda si iubitoare se transforma total, devenind indiferenta si rece.

Schizofrenia este definita in dictionarul de psihiatrie Larousse ca o psihoza care survine la adultul tanar, de obicei cronica, din punct de vedere clinic caracterizata prin semne de disociere mentala, de discordanta afectiva si de activitate deliranta incoerenta care, in general, determina o rupere a contactului cu lumea exterioara si o repliere autista.

Se deceleaza in general in adolescenta. Riscul aparitiei ei este diminuat dupa varsta de 30 de ani si dispare complet dupa 45 de ani.

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare  a schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt neurolepticele. Terapia este prescrisa pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani.


Ce simptome anunta debutul unui episod schizofrenic?

Lena Rusti, psihoterapeut:  De cele mai multe ori, perioada prodromala (cea care precede insalarea starii psihoticii) poate fi observata de catre persoanele din jurul bolnavului. El este mult mai izolat decat ceea ce numim o persoana introverta, avand tendinta de a se izola social si de a interactiona tot mai putin si luand diferite precautii. Apare o deteriorare a capacitatii sale de functionare in viata de zi cu zi si in asumarea responsabilitatilor simple, inclusiv cele care tin de igiena.
Se concentreaza tot mai greu si nu este capabil sa rezolve nici probleme minore.

Nu are motivatia sau dorinta de a avea vreun fel de initiativa sau de a se bucura, de a-si manifesta interesul deschis si energic cu privire la anumite lucruri si este foarte greu sa mentii o conversatie cu persoana respectiva, avand momente de ostilitate sau chiar de agresivitate. Multe din simptome pot fi confundate cu cele ale unui episod depresiv major, in care pot aparea si elemente psihotice. Apoi apar perceptiile neobisnuite, care preced aparitia halucinatiilor, care pot sau nu sa fie impartasite persoanelor din jur, in functie de incredere si de constientizarea propriilor simptome.

Vorbirea se schimba mergand catre metafore sau asociatii uneori foarte greu de urmarit, intreg comportamentul persoanei devine tot mai bizar si in afara bunului simt comun, ca si cum s-ar indrepta catre o alta realitate.



Cum afecteaza schizofrenia relatia de cuplu?

Lena Rusti, psihoterapeut: Schizofrenia ataca o relatie de cuplu in orice aspect al sau, de la planurile superficiale ale comunicarii si asumarii responsabilitatilor zilnice, pana la cele mai profunde, care tin de comuniune, de pasiune si de incredere. In functie de calitatea relatiei in momentul declansarii bolii, cei doi pot avea sansa de a comunica pe parcurs, iar bolnavul sa aiba increderea de a cere suport si de a se baza pe partener. Insa, acest lucru nu este o regula. De alte ori, cel bolnav se poate indeparta pur si simplu sau poate chiar sa se simta in pericol in preajma partenerului.


Cum imi pot ajuta partenerul/partenera care sufera de schizofrenie?

Lena Rusti, psihoterapeut: Rolul partenerului este foarte important. Cu cat boala este diagnosticata mai repede, cu atat prognosticul poate fi mai bun.
Asta nu doar pentru ca poate beneficia din timp de tratamentul medicamentos adecvat, dar poate evita riscul consumului de alcool, al unor experiente stresante care sa ii inrautateasca conditia. Partenerul, daca este pregatit, poate fi alaturi de persoana bolnava, renegociind rolurile in familie si ajutandu-si partenerul sa se reechilibreze, mai intai in familie, apoi in lume. Acest proces este insa unul lung, care cere efort si dedicatie. Pentru unii parteneri este foarte greu sa convinga persoana bolnava ca are nevoie de un tratament medicamentos si terapeutic, insa acest lucru este esential.