Andrada sufera de autism. Ajut-o sa se vindece!

"Multumesc din suflet ca nu ati trecut nepasatoare pe langa mine... iata povestea fetitei mele Andrada" - astfel raspundea Magdalena Culina la solicitatea noastra de a scrie povestea fiicei sale bolnava de autism. Dar sa aflam povestea micutei Andrada, si apoi sa incercam sa ajutam acest suflet pur si nevinovat.
"Eu sunt mama unei fetite de 6 ani diagnosticata cu AUTISM."
Cuvintele nu pot cuprinde durerea, disperarea, neputinta si lupta din sufletul unei mame a carui copil are autism. Acest "cuvant" mi-a zdruncinat existenta si nu numai a mea ci a intregii familii.


"Am aflat foarte tarziu ce are Andrada. De ce?"
Pentru ca in 2005 unii medici nu stiau prea multe despre acest "autism". Pana la varsta de 2 ani si jumatate medicii pediatrii imi spuneau ca o sa vorbeasca mai tarziu ca "au mai vazut cazuri".

Am inceput sa-mi fac griji pentru ca incepusem sa cred ca Andrada nu aude. Am mers si am consultat un specialist si am facut o audiograma. Dupa 2 ore de teste medicul mi-a spus sa nu imi fac probleme ca fetita mea aude dar ca ar fi bine sa merg la un neuropsihiatru cu ea.


"De aici incepe cosmarul... Diagnosticul primului medic a fost lipsa de calciu.
Al doilea a spus: doamna ar fi bine sa-i dam niste medicamente sa o mai linistim putin" si mai consultati si alti medici."

Andrada nu statea locului nicio secunda si era foarte agitata si dormea foarte putin noaptea. Incet, incet devenea un copil trist, si refuza sa manance orice aliment care nu era pasat.


"In parc se juca printre copii dar niciodata cu ei, de cele mai multe ori privea in gol".
Disperata am ajuns la alt medic si la altul si apoi din nou la altul, si primeam tot felule de raspunsuri:
  • "Este retardata de ce nu intelegeti?"
  • "Nu mai faceti din ea om niciodata"
  • "Mai bine o dati la camin si faceti alt copil".

Nu stiam ce sa mai cred, pe cine si de ce? M-am intrebat de ce eu care nu am facut rau nimanui trec prin asemenea momente cumplite. Sotul meu, mama, fratele, toate rudele si toti prieteni cautam un medic care sa ne ajute sa intelegem ce are de facut.
Si pana la urma l-am gasit...


"Diagnosticul suna astfel - Retard in dezvoltarea limbajului cu tulburare hiperkinetica si note din spectrul autist."
Perioada de negare a diagnosticului s-a impletit cu munca asidua de a afla cum si ce avem de facut. Am schimbat logopezi, am alternat medicina homeopata cu cea alopata, am schimbat gradinitele stat cu cele particulare, am facut 2-3 ore de "recuperare" pe saptamana, am trecut pe la mai multe "fundatii" si am facut tot felul de evaluari si uite asa au trecut 3 ani.

Timpul care nu te iarta a trecut ca vantul. Creierul unui copil poate fi modelat pana la varsta de 7 ani. Dupa aceasta varsta pentru orice informatie
e nevoie de o munca dubla daca nu chiar tripla pentru a fixa in mintea lui acea informatie.


"A fi mama cred ca este cel mai minunat lucru din lume. Eu am o fetita speciala...
Radem zilnic, ne jucam "Cucu-bau", ne privim adanc in ochi, dansam, ea picteaza fara sa fi vazut undeva."

O iubesc enorm si ii spun asta de sute de ori pe zi. Dar ea nu poate sa imi spuna ce o doare sau ce isi doreste pentru ca nu vorbeste. Urla durerea in sufletul meu atat de tare incat daca s-ar auzi toti oamenii ar surzi.

De curand a implinit 6 ani si trebuie sa fac terapie ABA si terapie ocupationala intensiv pentru ca este singura sansa pentru ca fetita mea sa poata vorbi. Dar aceste terapii sunt extrem de scumpe (1500-2000 euro lunar) si eu nu am cum sa strang din 2 salarii si doua pensii si cei 500 ron pe care statul ii ca pentru Andrada.

"Pentru a intelege prin ce trec va rog sa va imaginati ca eu am uitat ce inseamna sa auzi un glas dulce de copil, ca nu stiu cum ar suna o poezie rostita de fetita mea, dar mai ales nu stiu ce se intampla in mintea si in sufletul ei de inger."
Ne intelegem din priviri.
Are niste ochi mari, frumosi si caprui. Privirea ei e blanda si inteligenta. Copii in parc o intreaba "Cum te cheama?, Te joci cu mine?, Hai sa ne imprietenim"... Dar Andrada nu le poate raspunde si atunci cand copii isi vad in continuare de jocul lor, Andrada se apleaca si ia in maini o frunza pe care o pupa.


"Va rog nu o lasati pe fetita mea sa fie asemeni unei frunze pe care o calcati in graba fara sa observati."
Stiu ca aveti multe lucruri importante de facut dar va rog sa va aduceti aminte ca ati fost candva copii.

AJUTATI-O PE ANDRADA SA VORBEASCA!
Cont deschis la ING RO37INGB0000999901193830.