Săpunul, cel mai simplu "remediu" contra îmbolnăvirii de orice fel

Cele mai vechi date privind săpunul provin din Babilonul antic, când în 2800 î.Hr. era folosit pentru procesarea ţesăturilor şi nu avea ca scop igiena.

Cele mai vechi date privind săpunul provin din Babilonul antic, când în 2800 î.Hr. era folosit pentru procesarea ţesăturilor şi nu avea ca scop igiena.            

Romanii aveau cele mai multe cunoştinţe despre fabricarea săpunului. Acest lucru s-a dovedit prin descoperirea la Pompei a unui document  în care Dr. Galenus descria spălarea corpului cu săpun.                        

Probabil că săpunul ar fi cunoscut o evoluţie mai bună, dar odată cu căderea Romei a urmat o perioadă neagră în care erau alte priorităţi decât curăţenia şi săpunul.        

Producerea şi folosirea sistematică  a săpunului în Europa apare după începutul primului mileniu.

„A te spăla pe mâini cu apă caldă şi săpun” este primul sfat de igienă personală pe care ni-l dau mamele acasă, educatoarele la creşă şi grădiniţă.

El trebuie urmat de către tineri, şi bineînţeles, mai târziu de către adulţi.         
        
Pentru a fi mai bine protejaţi, există o tendinţă actuală de adăugare în săpunul obişnuit a unor substanţe  dezinfectante, chiar cu efect bactericid (de a omorî bacteriile) . Aceste săpunuri sunt mai eficiente, înlăturând bacteriile, dar sunt mai scumpe. Dar să nu uităm că diferenţa de preţ ne fereşte de multe boli, ne avertizează medicul primar Mihiotis Silvia.

Un exemplu îl constituie hepatita de tip A, denumită boala mâinilor murdare, care dacă are o evoluţie trenantă poate duce la spitalizarea pacientului timp de trei luni.    

Totodată, spre deosebire de săpunurile clasice, cele antibacteriene pot împiedica o contaminare cu bacteriile Enterococcus hirae (ex.infecţii urinare), Escherichia coli (ex.afecţiuni ale sistemului digestiv ), Pseudomonas aeruginosa (infecţii ale tractului urinar, infecţii ale sistemului respirator, dermatite, infecţii ale ţesuturilor moi, infecţii osoase şi articulare, infecţii gastro-intestinale), Staphilococcus aureus (intoxicaţii: toxiinfecţia alimentară, sindromul pielii opărite, şi infecţii: furuncule, acnee, abcese, pneumonii, artrite, septicemii).

 

Conform Dr.

Ana Culcer, preşedintele Asociaţiei Secretul Evoluţiei şi şefa secţiei de Neonatologie a Spitalului Municipal Bucureşti, săpunul cu un conţinut mai mare de glicerină protejează pielea de agresiunile externe. Pentru că orice crăpătură sau uscare a pielii poate constitui o cale de intrare pentru microbi, se impune protejarea acesteia cu un astfel de săpun. Folosirea unui săpun antibacterian este aşadar benefică pentru protejarea pielii, pe când săpunurile de slabă calitate vă pot usca sau exfolia pielea, lăsând-o vulnerabilă la germeni.

Din păcate, din statisticiile europene  reiese faptul că  românii ocupă locuri codaşe în ceea ce priveşte utilizarea săpunului în scopuri de igienă personală.  De aceea,  se recomandă  cât mai multă educaţie în familie (rolul mamelor), în grădiniţe, în şcoli şi de ce nu şi prin mass-media.