Orjeletul este o afecţiune foarte comună, majoritatea persoanelor prezentând cel puţin un episod sau două de-a lungul vieţii. Cu toate astea, sunt şi persoane care au predispoziţie pentru dezvoltarea frecvenţă a acestei infecţii, cum sunt cele suferind de diabet, acnee sau alte cauze de scădere a imunităţii generale sau locale. Urciorul nu este contagios.
Poate fi de două feluri:
- Orjelet extern - dat de infecţia glandelor accesorii superficiale Zeiss sau Moll;
- Orjelet intern - dat de infecţia glandelor lui Meibomius, la nivelul feţei posterioare a pleoapei.
Simptome
Orjeletul apare iniţial ca o zonă eritematoasă de-a lungul liniei genelor, însoţită de inflamaţie şi durere locală. Ulterior, central apare o pustulă (colecţie de puroi) albă sau gălbuie, care după câteva zile se sparge. Simptomatologia este dominată de durere care este direct proporţională cu volumul inflamaţiei şi, uneori, lăcrimare accentuată.
Complicaţii
Anumite persoane dezvoltă mai multe urcioare în acelaşi timp, datorită faptului că infecţia se poate extinde la mai mult de o genă. În caz de recidive frecvente se poate ajunge la o inflamaţie cronică a pleoapei, denumită blefarită stafilococică.
Tratament
Orjeletul extern se vindecă spontan în decurs de o săptămâna, după ce puroiul acumulat se evacuează în mod natural. Pentru a grăbi evacuarea puroiului se pot aplica comprese sterile înmuiate în apa călduţă de 4 ori de zi, timp de 3-4 zile. Ochii pot fi curăţaţi folosind un şampon de copii. Unguentul cu antibiotic (tobramicina) va fi folosit la fiecare 3 ore la nivelul ambelor pleoape (inclusiv la ochiul sănătos).
Tratamentul antibiotic general este absolut necesar în cazul orjeletului intern. Evacuarea puroiului în acest caz se va face numai de către medic. Urciorul nu trebuie niciodată "stors", deoarece această manevră poate antrena o celulită, o infecţie bacteriană mai gravă care necesită tratament antibiotic general.