Unele prietenii par construite pentru totdeauna. Au trecut prin facultate, primele slujbe, căsnicii, copii, divorțuri, mutări și ani întregi în care viețile s-au schimbat aproape complet. Și totuși, la un moment dat, conversațiile devin mai rare, întâlnirile mai greu de organizat, iar relația care părea cândva indispensabilă începe să se stingă.
După 40 de ani, acest lucru se poate întâmpla mai des decât ne-am aștepta. Nu pentru că devenim neapărat mai reci sau mai puțin sociabili, ci pentru că viața se reorganizează. Timpul devine mai limitat, responsabilitățile se acumulează, iar toleranța pentru relațiile care necesită mult efort și oferă foarte puțin în schimb poate scădea.
Cercetările despre relațiile sociale de-a lungul vieții arată că frecvența contactului cu prietenii tinde să scadă din perioada adultă tânără și să se stabilizeze în jurul vârstei mijlocii. În același timp, rețelele sociale tind să devină mai mici, dar relațiile apropiate pot rămâne foarte importante.
Așadar, faptul că anumite prietenii dispar nu înseamnă automat că ceva a mers prost.
După 40 de ani, timpul devine una dintre cele mai rare resurse
La 20 de ani, prieteniile se pot construi aproape fără efort.
Există facultate, ieșiri spontane, vacanțe, seri petrecute împreună și foarte multe contexte în care oamenii se văd fără să fie nevoie să își deschidă agenda cu trei săptămâni înainte.
Mai târziu, lucrurile se schimbă.
Cariera poate deveni mai solicitantă. Apar copiii, părinții care îmbătrânesc, responsabilitățile financiare, problemele de sănătate sau pur și simplu nevoia de a avea puțin timp pentru tine.
Cercetările arată că evenimente precum căsătoria, apariția copiilor, schimbarea locului de muncă sau mutarea pot contribui la reducerea contactului cu prietenii. Lipsa ocaziilor de a interacționa în mod regulat este, de asemenea, unul dintre factorii importanți prin care relațiile sociale se pot pierde în timp.
Uneori prietenia nu se termină printr-o ceartă. Pur și simplu nu mai există suficient spațiu pentru ea.
Nu toate prieteniile trebuie să dureze toată viața
Avem tendința de a considera o prietenie care s-a încheiat drept un eșec.
Dar o relație poate fi valoroasă chiar dacă nu durează pentru totdeauna.
O prietenă poate fi extrem de importantă într-o anumită etapă: când ești studentă, când începi primul job, când devii mamă sau când treci printr-un divorț.
Mai târziu, drumurile voastre pot deveni foarte diferite.Asta nu anulează ceea ce a existat.
Unele relații apar într-un anumit context și se transformă atunci când acel context dispare.
Cercetătorii care studiază destrămarea prieteniilor subliniază că relațiile se pot încheia din foarte multe motive și că efectele unei despărțiri nu sunt întotdeauna negative. În anumite situații, încheierea unei prietenii poate fi chiar benefică.
După 40 de ani devii mai atentă la felul în care te simți într-o relație
Pe măsură ce trec anii, multe persoane devin mai selective.
Nu neapărat pentru că devin mai pretențioase, ci pentru că încep să observe mai clar ce le consumă energia.
Poate exista prietena cu care fiecare conversație se transformă într-o competiție. Prietena care nu întreabă niciodată cum ești, dar te sună ori de câte ori are o problemă. Sau cea alături de care simți permanent că trebuie să demonstrezi ceva.
La 25 de ani, astfel de lucruri pot fi tolerate ani întregi.
La 45, timpul și energia emoțională pot părea prea valoroase pentru relații care lasă mereu în urmă frustrare sau epuizare.
Asta nu înseamnă că orice prietenie trebuie să fie perfect echilibrată în fiecare moment. Există perioade în care unul dintre oameni are nevoie de mai mult ajutor decât celălalt.
Dar dacă dezechilibrul devine modul permanent de funcționare al relației, este firesc să începi să o privești diferit.
Oamenii se schimbă, chiar dacă au aceeași istorie
Două persoane care au fost foarte apropiate la 25 de ani pot deveni foarte diferite la 45.
Valorile se schimbă. Prioritățile se schimbă. Stilul de viață se schimbă.
Una poate pune accent pe familie, alta pe carieră. Una poate dori o viață liniștită, alta poate continua să caute experiențe noi. Una poate deveni mult mai atentă la sănătate, alta poate avea cu totul alte priorități.
Istoria comună poate păstra afecțiunea, dar nu garantează compatibilitatea pentru totdeauna.
Uneori oamenii încearcă ani întregi să mențină o relație doar pentru că „ne știm de 20 de ani”.
Dar vechimea unei prietenii nu este neapărat același lucru cu apropierea.
Unele prietenii se termină fără o despărțire propriu-zisă
Nu toate prieteniile se încheie cu o conversație dramatică.
De multe ori, procesul este aproape invizibil.
Mesajele devin mai rare.
Apoi apar doar de zilele de naștere. Întâlnirile sunt amânate de mai multe ori. La un moment dat, observi că au trecut doi ani de când nu v-ați mai văzut.Nimeni nu a decis oficial că relația s-a terminat.
Pur și simplu, ea s-a mutat din centrul vieții către periferie.
Acest tip de schimbare este foarte comun în relațiile adulte, unde prieteniile sunt puternic influențate de context, proximitate și oportunitatea de a petrece timp împreună.
Și nu orice astfel de distanțare trebuie reparată.
Uneori distanța arată că relația se baza mai mult pe context decât pe apropiere
Există prietenii care funcționează extraordinar cât timp două persoane lucrează în același birou, au copiii în aceeași clasă sau locuiesc pe aceeași stradă.
Când contextul dispare, relația poate începe să se răcească.
Nu înseamnă că a fost falsă.
Înseamnă doar că o parte importantă din apropiere era susținută de întâlnirile regulate și de experiențele comune.
Când acestea dispar, este nevoie de un efort conștient pentru ca prietenia să continue.
Uneori acel efort există de ambele părți.
Alteori nu.
După 40 de ani, calitatea poate conta mai mult decât numărul
Rețelele sociale tind să se restrângă odată cu înaintarea în vârstă, dar acest lucru nu înseamnă automat că oamenii devin mai singuri.
O explicație discutată în psihologia relațiilor este aceea că, odată cu vârsta, oamenii tind să investească mai mult în relațiile care au o semnificație emoțională reală și mai puțin în cele periferice.
Cercetările asupra prieteniilor la vârsta adultă arată că, deși dimensiunea rețelelor sociale poate scădea, calitatea relațiilor apropiate poate rămâne relativ stabilă.
Poate că nu mai ai 15 persoane cu care ieși în fiecare weekend.
Dar ai două sau trei persoane pe care le poți suna la două dimineața.
Pentru multe persoane, această schimbare nu reprezintă o pierdere, ci o formă diferită de apropiere.
Există și prietenii care merită salvate
Acceptarea faptului că unele relații se termină nu trebuie transformată într-o justificare pentru a renunța prea ușor la oameni.
Prieteniile adulte au nevoie de întreținere.
Dacă o persoană este importantă pentru tine, uneori este nevoie să fii cea care trimite mesajul, care propune întâlnirea sau care spune direct: „Mi-e dor de tine, am lăsat prea mult timp să treacă”.
Viața aglomerată poate crea impresia unei lipse de interes atunci când, în realitate, ambele persoane sunt pur și simplu copleșite.
Diferența importantă este reciprocitatea.
Dacă, atunci când încerci să refaci legătura, există interes și din partea celeilalte persoane, prietenia poate continua chiar dacă ritmul ei s-a schimbat.
O prietenie matură nu are nevoie de contact permanent
Una dintre schimbările frumoase care poate apărea odată cu vârsta este faptul că apropierea nu mai este măsurată doar prin frecvența mesajelor.
Există oameni cu care poți să nu vorbești câteva săptămâni sau chiar luni și, când vă revedeți, relația continuă aproape din același loc.
Prieteniile solide se pot adapta la perioade diferite ale vieții.
O prietenă poate dispărea temporar pentru că are un copil mic, îngrijește un părinte bolnav sau trece printr-o perioadă profesională dificilă.
O relație matură poate face diferența dintre distanță și dezinteres.
Dar există și momentul în care este sănătos să nu mai insiști
Unele relații continuă doar pentru că o singură persoană le ține în viață.
Tu suni.
Tu întrebi. Tu organizezi. Tu înțelegi. Tu ierți.La un moment dat, poate fi util să încetezi pentru puțin timp să faci tot acest efort și să observi ce se întâmplă.
Nu ca pe un test sau ca pe o pedeapsă.
Ci ca pe o modalitate de a vedea relația mai clar.
Dacă o prietenie există doar prin efortul permanent al unei singure persoane, poate că relația s-a schimbat deja, chiar dacă nimeni nu a spus-o cu voce tare.
Uneori pierderea unei prietenii doare aproape ca o despărțire
Prietenia este adesea tratată ca o relație secundară în comparație cu relațiile romantice.
Dar pierderea unei prietene apropiate poate produce o suferință foarte reală.
Există amintiri comune, rutine, glume, secrete și poate zeci de ani de viață împărtășită.
Cercetările arată că prieteniile de calitate sunt asociate cu starea de bine pe parcursul vieții, motiv pentru care pierderea lor poate avea un impact emoțional important.
Nu trebuie să minimalizezi această pierdere doar pentru că „nu era o relație de cuplu”.
Uneori este nevoie de timp pentru a accepta că o prietenie s-a terminat.
Nu orice prietenie pierdută trebuie înlocuită imediat
Când cercul social se restrânge, poate apărea senzația că trebuie să găsești rapid oameni noi.
Dar relațiile apropiate nu se construiesc la comandă.
Mai important decât numărul de prieteni este să existe câteva relații în care te simți văzută, respectată și în siguranță.
În același timp, este bine să nu renunți complet la contexte noi.
Un curs, un hobby, voluntariatul, sportul sau chiar relațiile profesionale pot crea noi prietenii și după 40, 50 sau 60 de ani.
Ideea că „după o anumită vârstă nu îți mai faci prieteni” este mult prea pesimistă.
Poate fi un semn că viața ta s-a schimbat, nu că ai rămas singură
Uneori, când observi că anumite persoane nu mai fac parte din viața ta, primul sentiment este de pierdere.
Dar merită să privești și ce a apărut în loc.
Poate ai mai mult timp pentru partener, familie sau pentru tine. Poate ai construit relații mai calme și mai sincere. Poate ai început să alegi oameni cu care nu trebuie să joci niciun rol.
Cercul social poate deveni mai mic fără ca viața să devină mai săracă.
În unele cazuri, se întâmplă chiar invers.
Rămân mai puțini oameni, dar relațiile devin mai profunde.
Nu trebuie să păstrezi o relație doar pentru că are o istorie lungă
Există ceva foarte emoționant în prieteniile care rezistă zeci de ani.
Dar durata nu trebuie să devină o obligație.
O prietenie poate să fi fost extraordinară timp de 15 ani și să nu mai funcționeze în prezent.
Ambele lucruri pot fi adevărate în același timp.Poți fi recunoscătoare pentru ceea ce a fost fără să fii obligată să recreezi permanent o apropiere care nu mai există.
Și poate că aceasta este una dintre schimbările importante care apar odată cu maturizarea: înțelegi că nu toate relațiile trebuie salvate, dar nici toate trebuie abandonate la primul disconfort.
Unele merită reparate.
Altele merită lăsate să se transforme.
Iar câteva merită pur și simplu lăsate în trecut, fără resentimente și fără sentimentul că ai eșuat.