6 întrebări zilnice pe care să ți le pui în timpul izolării sociale

Cei mai mulți dintre noi nu-și mai pot distrage acum atenția de la propria persoană făcând planuri în afara casei. E timpul să privim în interior, către noi înșine, și să ieșim din această situație un pic mai conștienți de dorințele și faptele noastre, de lumea care ne înconjoară.
Un articol publicat pe platforma Greater Good Magazine m-a facut sa-mi dau seama ca desi am petrecut zeci de zile in izolare, complet singura cel mai adesea, nu mi-am pus niciodata intrebari care conteaza cu adevarat. Da, m-am intrebat cat va mai dura izolarea sociala, cand imi voi putea vedea familia sau ce sa mai mananc la pranz, dar nu am privit cu adevarat in interiorul meu.

Iata care sunt cele 6 intrebari pe care sa ti le pui zilnic in carantina pentru a deveni mai puternica mental:

1. Pentru ce sunt recunoscatoare azi?


Oamenii cei mai incercati, cei care au fost inchisi pe nedrept sau torturati, au mentionat adesea ca au supravietuit gratie recunostintei – au iubit viata si ce poate ea oferi, iar acest gand i-a ajutat sa pastreze vie speranta ca intr-o zi vor gusta din nou din binecuvantarile ei.

Intreaba-te zilnic pentru ce esti recunoscatoare si noteaza raspunsurile intr-un jurnal.
Nu trebuie sa fie nimic complicat sau metafizic, chiar si cele mai simple raspunsuri iti vor aduce zambetul pe buze si poate te vor ajuta sa-ti dai seama ce conteaza cu adevarat pentru tine.

2. Cu cine ma conectez astazi?


Faptul ca esti in izolare pentru a proteja sistemul de sanatate si pe cei din jur nu inseamna ca trebuie sa te instrainezi de toata lumea. Foloseste fiecare zi pentru a te conecta cu o persoana draga, chiar daca nu e fizic langa tine. Scrie scrisori, mesaje sau suna-i pe cei care conteaza pentru tine.

Intreaba-ti prietenii daca sunt bine, daca sunt cu adevarat bine.
Cu totii avem tendinta sa spunem ca suntem OK, cand de fapt uneori simtim ca ne prabusim psihic. Incearca sa porti conversatii pline de insemnatate cu ceilalti, chiar daca o faci de la distanta. Citește continuarea pe andreearaicu.ro