Ti se intampla sa ramai cu privirile uitate pe un perete sau pe fereastra, cu gandurile departe, eventual cu un zambet visator pe fata, al carui motiv numai tu il stii? Ei bine, probabil chiar asta faceai: visai. Cu ochii deschisi.
Visele cu ochii deschisi (sau reveriile) sunt stari cerebrale elementare, in care mintea intra automat, din diverse motive. Toata lumea viseaza, mai mult sau mai putin constient. Frecventa reveriilor variaza, in general, in functie de varsta: tinerii viseaza cel mai mult cu ochii deschisi, iar, pe masura ce inainteaza in varsta, sunt din ce in ce mai putin inclinati spre reverii.
Visarea este adesea asociata cu lenea sau neseriozitatea. Traim in era productivitatii, sub un stres continuu de a face mereu ceva constructiv, de a nu pierde timpul.
De ce visam?
Pot fi mai multe motive pentru care mintea intra in aceasta stare. Si mai multe momente. Se poate sa lucrezi la ceva si, brusc, sa te trezesti visand la cu totul altceva, mai ales daca este vorba despre o sarcina care nu iti solicita deplina atentie. Persoanele deosebit de active cerebral intra automat in starea de reverie daca mintea nu le este complet absorbita de ceea ce fac.
Alt moment in care incepi sa visezi ar putea fi unul in care te plictisesti. Creierului nu prea ii place sa lancezeasca... asa ca reveriile il scutesc de "suferinta" si evoca amintiri placute sau creeaza imagini si idei noi, mai mult sau mai putin realiste sau realizabile. La urma urmei, cui ii pasa ce visezi, daca iti face bine, iti destinde mintea si te ajuta sa nu te plictisesti? Reveriile au, adesea, aceeasi functie ca un joc. Nu conteaza daca este unul de strategie foarte elaborat sau doar un joculet simplu si distractiv. Daca are efect...
De multe ori, visam la oamenii care ne sunt dragi, mai ales daca nu ne sunt alaturi. Visele de acest gen mentin vie dragostea si legatura dintre doua persoane. Este valabil mai ales in cazul perechilor, atunci cand nu sunt impreuna. Visezi la celalalt, iti imaginezi cum ar fi daca i-ai vorbi, daca ar fi langa tine, daca i-ai povesti bucuriile, supararile, victoriile sau infrangerile tale... Este valabil si pentru orice alta persoana apropiata, de la familie la prieteni.
Reveriile apar si atunci cand nu vrei sa accepti o situatie - neplacuta - si iti doresti o alta, imaginandu-ti-o detaliu cu detaliu. Este un fel de evadare din realitate, intr-o lume in care totul se desfasoara altfel, in care esti mai fericit si mai ferit de probleme. E o situatie problematica, atunci cand exagerezi si nu mai faci diferenta intre realitate si iluzie.
Sa visam... sa nu visam...
Cum am spus si mai devreme, reveriile sunt, in general, vazute ca un semn de neseriozitate sau de lene. Nu este insa chiar asa. Oricat de mult am vrea, nu putem fi activi si productivi la maximum, tot timpul, cu aceeasi intensitate si implicare. Si atunci intervin reveriile.
Cand visezi cu ochii deschisi, mintea se relaxeaza. Reveriile sunt, de cele mai multe ori, vise placute. Nu vorbesc despre utilitatea propriu-zisa a ceea ce visezi, ci despre cea a procesului de a visa in sine. In mod special daca esti foarte stresata, daca ai o problema dificila, careia nu ii gasesti solutia, o deconectare de cateva minute in care te cufunzi in ganduri placute poate ajuta enorm. Dupa aceea s-ar putea sa vezi lucrurile altfel.
S-a constatat ca reveriile reduc tensiunea arteriala si au impact benefic asupra trupului, prin diminuarea nivelului de stres. Iti canalizeaza gandurile spre lucruri care iti fac placere si te linistesc. Este o forma de hipnoza, foarte utila atunci cand esti prea agitata.