Nu intamplator intimitate si intimidare - cuvinte aparent straine unul de altul - impart aceeasi origine care tine de superlativul interioritatii, de strafundurile sufletului si ale cunoasterii.
Pentru multe cupluri, orice inceput de intimitate - in sensul bunei comunicari, al transparentei afective si autenticitatii (deci mai mult decat simpla apropiere sexuala) - genereaza disconfort si chiar angoase penibile, care in timp altereaza calitatea relatiei.
In afara momentelor de fuziune erotica, partenerii nu stiu pur si simplu ce sa-si spuna, cum sa-si impartaseasca gandurile, emotiile, visurile si nu fac nici un efort sa construiasca punti autentice intre ei. Iluzionandu-se ca bazele fericirii se pun la nivelul epidermelor excitate, adica... in pat, cei doi ignora ca in aceasta inlantuire extatica sufletele trebuie la randul lor sa danseze, ceea ce presupune o comuniune si in plan emotional, intelectual si chiar spiritual. Cate cupluri nu mizeaza pe "focuri de artificii" nocturne pentru a compensa lipsa de
comunicare si distanta afectiva din timpul zilei, sperand ca vor uita indiferenta dureroasa din privirea celuilalt, interminabilele taceri si atatea gesturi superficiale in care se iroseste relatia lor! Din pacate, nimic nu poate inlocui caldura tandretei cotidiene, cand celalalt iti raspunde "pe aceeasi lungime de unda", cand te simti acceptat si stii ca darurile tale sunt apreciate, la fel cum si tu te bucuri de ofranda partenerului.
Sa fii incredintata ca el te asculta cu atentie si incearca sa te inteleaga, ca-i poti dezvalui tot ce-ti trece prin inima si prin gand fara sa te simti judecata, ca puteti spera si visa impreuna, armonizandu-va vibratiile cele mai subtile - iata cateva dintre semnele unei intimitati reusite, in care tot ce daruiesti se intoarce spre tine inmiit. Daca insa conversatiile voastre se reduc la ce-a zis vecina si unde mutam frigiderul, daca n-ati mai iesit impreuna de un car de ani, desi invariabil, in fiecare seara va plictisiti in fata televizorului, sau daca el a uitat din nou de aniversarea ta ori nu a observat, pentru a cata oara, ca ti-ai schimbat coafura - e clar a acel "superlativ al interioritatii" despre care vorbeam mai sus a inceput sa scartaie si ar fi cazul sa va acordati mai multa atentie unul altuia.
Cu cat mai repede, cu atat mai bine, pentru ca in astfel de situatii, frustrarile si resentimentele se acumuleaza in ritm ametitor, riscand sa detoneze la cel mai mic soc. O data stabilit "diagnosticul", tentatia este enorma de a da vina pe celalalt - fiindca, nu-i asa, nu-ti intelege nevoile (desi tu nu-i spui niciodata ce-ti doresti), nu raspunde gesturilor tale tandre (dar, daca ai fi mai atenta, ai observa ca el isi exprima afectiunea altfel), nu se ocupa indeajuns de tine (hei, intimitatea inseamna sa dansati impreuna nu sa va "pansati" reciproc ranile!).
In loc sa faci din partener un tap ispasitor pentru ghetarii dintre voi, poti incepe sa construiesti o solutie, fiind convinsa ca o schimbare in propriul comportament are consecinte mai importante decat orice presiune asupra "jumatatii" tale. Ce-ar fi deci sa-ti pui intrebarea "oare eu sunt OK cu mine, oare ma simt bine in pielea mea?", caci asa cum ti-ai dat seama
pana acum, o justa intimitate cu sine este conditia esentiala a intimitatii cu celalalt.