Iuliana, povestea ta este incarcata de tensiune, de multe intrebari. Am sa incerc sa ma opresc asupra unor puncte pe care le consider ca ar fi de interes. Voi urmari temele care apar in ordinea in care le mentionezi tu.
Violul presupune o incarcatura psihologica foarte mare. In mod normal interventia psihologica pe acest gen de momente este una importanta deoarece exista multe continuturi care constituie un factor important. In mod normal ar trebui sa beneficiezi de o consiliere psiholgica sau de psihoterapie care sa iti permita sa te confrunti cu trairile tale din acest moment. Interventia psihologica ar consta fie in capacitatea ta de a pune in cuvinte ceea ce simti si ai simtit.
O alta forma de interventie consta in infruntarea acestui moment prin catharsis, prin integrarea lui in lumea trairilor tale. Interventia psihologica pe cazurile de viol este importanta atunci cand se intampla.
Faptul ca nu ai putut sa povestesti nimanui despre aceste momente dovedeste nevoia ta de a "incredinta" trairile personale, nevoia de a vorbi si a intelege ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla in viata ta. Implicit lipsind cuvantul sau integrarea emotionala a momentului, ai trait multe framantari pe care este mai bine sa le dai viata.
A pleca sub forma "vizitei la unchi" este si o forma de evitare a unor stimuli ca si cum ai fugi de ceva care te irita si care iti actualizeaza ceva. Ca si cum ai fugi, dar fuga de obicei nu functioneaza pentru ca este data de trairea interioara si nu de locul geografic unde te afli.
Viata ta pare sa se fi schimbat, in sensul aparitiei unor simptome care sa marcheze ceva ce se petrece in tine. Pentru cititori o sa le evidentiez:
Simteai ura pentru el, o stare emotionala intensa, spui ca "ti-era teama sa nu-ti scoata vorbe" si, probabil, ca procesele psihologice care pot explica gestul tau sunt situate pe un plan psihologic si mai adanc pe care poate nu ai avut posibilitatea sa le vezi atunci.
Alcoolul si violenta sunt simptome care s-au impus atat pentru tine cat si pentru cuplul tau.
Relatia cu parintii. In continuare scrii despre parintii tai si despre gandul tau ca nu vrei sa le "distrugi visul". Eu nu pot spune daca acest lucru este bun sau rau dar ceea ce stiu sigur este ca in spatele acestei afirmatii este o motivatie, este o explicatie care este importanta pentru tine ca si pentru oricare alta persoana. Aceasta motivatie a alegerii tale este important sa fie pusa in cuvinte sau adusa in planul intelegerii prin emotie. Relatia cu parintii este importanta tocmai prin intelegerea a ceea ce se intampla.
Relatia cu el este o relatie foarte intensa, cu multe momente de despartire, in care violenta este o trasatura importanta de manifestare a sentimentelor. "Habar nu am daca-l iubesc", scrii tu. Sa fie oare o confuzie a sentimentelor tale? Cand esti cu el suferi, cand esti fara el ii "simti lipsa si-l ierti indiferent de ceea ce face".
Sa ne centram pe ceea ce simti tu. Simti multa confuzie in trairile tale, nu intelegi de ce te comporti asa, simti suferinta, simti durere, te simti singura... simti ca ai nevoie de ajutor.
Eu cred ca cel mai bine pentru tine ar fi sa apelezi la un ajutor profesionist. Este dificil pentru o persoana din jurul tau, fie ruda, fie prieten, sa preia continuturile tale, sentimentele tale, povestea ta si sa te ajute cu adevarat.
Faptul ca trairile tale sunt contradictorii este o stare care te impiedica sa fii coerenta in ceea ce faci. Cat timp nu vei accepta ceea ce simti, ceea ce esti cu adevarat nu vei putea sa actionezi intrun mod clar si te vei complace intr-o stare de comportamente contradictorii.
Cheia ajutorului nu consta in a fae ceva fata de prietenul tau, ci fata de ceea ce simti tu. Cand vei clarifica ceea ce este in tine vei putea sa actionezi.
Iti doresc sa ai capacitatea de a intelege ceea ce este in tine si sa mergi mai departe in viata cu succese!