Mi s-a semnalat un topic de pe forumul eva.ro. L-am parcurs si m-am hotarat sa-l citim impreuna, sa vedem despre ce este vorba. Autoarea: "Simt nevoia sa vorbesc cu un psiholog, sa-mi faca ordine in ganduri si in viata, sa-mi explice unde gresesc. Nu stiu cum sa procedez si mai ales am retineri. Oare se obtin rezultate?". Raspuns: "http://www.psihoterapieonline.home.ro/. Poti incerca si o consiliere online. Cica ar merge, eu una astept raspuns de la doctorul acela. Daca aflu inaintea ta iti spun. Nu mi-as permite sa merg la psiholog, e destul de scump, am incercat asa. O sa vad...".
Ceea ce este interesant in acest schimb de replici este conflictul interior cu care se confrunta ambele eve. Desi scurt ca dimensiune, dialogul reuseste performanta sa atinga un numar mare de temeri, probleme, subiecte, conflicte in care totul pare esentializat.
1. Nevoia de psiholog. Evident nu exista o nevoie de psiholog, ci nevoia de "a face ordine in ganduri si in viata". Formularea "ganduri si viata" mi s-a parut excelent aleasa pentru ca descrie o stare cu care ne confruntam toti: gandurile ca stare interioara si viata ca realitate externa. Nevoia este manifestata, acceptata. Autoarea simte nevoia acestei ordini, a acestei capacitati de intelegere si simte ca un psiholog este o varianta in acest fel. In fapt, nu psihologul este cel la care se gandeste autoarea, ci la un psihoterapeut.
2. Sa-mi explice unde gresesc. Aici autoarea noastra lasa sa se inteleaga o atitudine foarte pasiva. Eu ma duc la acel om, care le stie pe toate si el imi va da urmatoarea explicatie - imi va spune unde gresesc. Psihoterapia presupune o relatie: pacient - terapeut. Pacientul si terapeutul lucreaza impreuna. Daca pacientul intelege ceea ce este in el aceasta se datoreaza faptului ca reuseste sa creeze o relatie buna cu terapeutul sau.
Varianta ca un psiholog, psihoterapeut ar putea sa explice ceva unei alte persoane cum ar fi: "unde greseste" mi se pare ca se apropie, in cel mai bun caz, de o consiliere. Aceasta investitie a psihologului ca o persoana care le stie pe toate este de multe ori daunatoare. Este normal sa simti nevoia sa te retragi daca crezi ca celalalt le stie pe toate si poate sa te invete si pe tine. Aceasta transformare a psihologului intr-un vrajitor intelept este in fapt o idealizare, o mitizare a unei meserii de altfel foarte concrete.
3. "Nu stiu cum sa procedez". Aceasta parte este interesanta. In mod normal, adresare unei persoane sau cuplu catre psiholog se face destul de simplu - se da un telefon, se face o programare, urmeaza o intalnire intre cei doi si se continua. "A sti cum" sa procedezi tine de "a vrea" sa faci un lucru.
Daca vrei, stii, iar daca nu sti si vrei, creezi, gasesti o modalitate. Procesul este mai mult unul interior decat unul in care este ceva de facut. Poti sa faci ceva atunci cand in interiorul tau exista actiune, exista unitatea care anuleaza conflictul intre "a vrea" si "a nu vrea". Cat timp aceasta unitate nu este atinsa, atunci nu poti sa faci ceva - in cazul de fata esate vorba fie de a renunta la idee, fie de a o pune in practica.
4. "Am retineri". Evident, aceasta parte ne explica de ce nu stie cum sa procedeze si, mai ales, recunoaste ca exista retineri. Faptul de a exista retineri eu zic ca este binevenit. Faptul de a le recunoaste si cunoaste ar fi excelent. Intalnirea cu psihologul este una importanta, relatia care se creeaza intre cei doi este la fel de importanta. Retinerile marcheaza si faptul ca o persoana simte ca exista ceva care are valoare in acel lucru, ca nu este simplu. Daca a merge la un psihoterapeut ar fi ceva echivalent cu a merge sa iei o paine, atunci psihoterapia ar disparea. Retinerile sunt importante si marcheaza o rezistenta interioara.
5. "Oare se obtin rezultate?", se intreaba autoarea topicului. Rezultat este un cuvant interesant. In urma a ceva, rezulta un rezultat. De obicei rezultatele sunt in urma unor actiuni, operatii, puneri in act. Ordinea in ganduri si viata solicitata de autoare in propozitia de mai sus poate sa fie considerat un rezultat? Nu voi da un raspuns, deoarece parerile pot sa fie impartite cu usurinta intre da si nu. Sa vedem ce se intampla insa: cei doi - pacientul si terapeutul decid sa lucreze impreuna in cadrul unui contract terapeutic. Ar fi acesta un prim rezultat?
Dupa cum considerati va dati raspunsul. In cadrul travaliului psihoterapeutic cei doi lucreaza impreuna, discuta despre, incearca sa inteleaga. Aceasta participare comuna presupune ca "rezultatul" are doua variabile - terapeutul si pacientul. Atunci "rezultatul" nu este si consecinta implicarii pacientului? Poate ca intrebarea corecta este: "Voi da rezultate mergand la psiholog?". Psihoterapetul nu este medic, nu te poti pune in postura de pacient de masa de operatii si il lasi pe celalalt sa actioneze in timp ce tu esti sub anestezie. Acest mit al psihologului mi se pare ca este mult exagerat, psihologul este cel care creeaza o relatie. Faptul ca o relatie cu un pacient este functionala mi se pare un "rezultat" care asigura acestuia din urma reusita.
6. "Poti incerca si o consiliere online". De acord in masura in care aceasta consiliere chiar s-ar fi produs. Dar cea care raspunde confunda trimiterea unui mesaj cu o consiliere online. Consilierea online este un concept nou in psihologie care se afla la inceput. A trimite un mesaj catre un psiholog nu are nimic dintr-o consiliere psihologica, ci este cel mult o consultatie. Daca veti observa cele mai multe raspunsuri date de psihologi se rezuma la recomandarea de a consulta pe cineva.
O intalnire pe chat, pe messanger este in fapt o consiliere online adecvata dar care este necesar sa indeplineasca anumite conditii: sa fie live, si psihoterapetul si pacientul sa nu mai faca altceva in acest timp, sa fie contracost, sa aiba o durata de timp limitata, sa inceapa la ora fixata si sa se termine la ora fixata. Cam asa arata regulile unei consilieri online. Cat timp aceste reguli nu sunt respectate, nu se intampla nimic din ceea ce se asteapta. Iar ca urmare, cei mai multi vor ajunge probabil la urmatoarea concluzie: "A! nu da rezultate ". Este firesc, aceasta modalitate bazata pe mailuri nu are sanse de succes pentru ca lipseste relatia care este decisiva in functionarea adecvata a psihoterapiei.
7. "E destul de scump, am incercat asta". Este normal sa fie asa. Daca serviciul de psihoterapie ar fi ieftin, el nu ar functiona. Psihoterapia este o investitie in noi insine. Oare noi insine suntem ieftini? Cineva spunea candva ca daca psihoterapia ar costa cat o bere atunci ar fi de preferat sa bem o bere. Psihoterapia nu este ieftina, dar de aici pana la a fi scumpa mi se pare un drum lung. De fapt acest "destul" utilizat mi se pare relevant.
Pare a spune ca este accesibil dar depinde de tine daca vrei sa faci asta. Pretul urmareste sa separe intre cei care doresc sa faca asta si cei care nu doresc. Este o investitie in tine, este decizia ta ca vrei sa te intorci asupra ta si sa vezi ce este in tine iar pentru asta aloci un timp, o perioada si un buget. Decizia de a intra in terapie este una importanta si este necesar sa fie tratata ca atare. Este adevarat ca pretul separa in realitate si intre cei care au posibilitatea si cei care nu au posibilitatea reala. Dar mai este o conditie mai greu de realizat si care nu este foarte des mentionata - este de preferat ca banii cu care iti platesti psihoterapia sa fie banii castigati de tine.
Mie mi-a atras atentia acest topic si mi-a placut foarte mult modul succint de exprimare a celor doua eve. Cred ca exista multe persoane care se confrunta cu aceasta enigma. Eu cred ca mersul la psiholog ar trebui sa inceapa cu urmatoarea intrebare : "Sunt pregatit pentru a intra in universul meu, in temerile, fricile, conflictele mele?". Restul "retinerilor" isi gasesc rezolvarea.