Sinceritatea ar trebui sa existe pe lista de valori a fiecarei persoane si a oricarui cuplu. Nu voi incepe acest articol prin a tine o intreaga pledoarie despre cat de rau este sa iti inseli partenerul si cum lipsa sinceritatii poate afecta in mod negativ relatia de cuplu. In schimb, iti voi povesti o intamplare.
Personajul principal al acestei "intamplari" se numeste Bianca, care era implicata intr-o relatie de un an si jumatate cu un barbat mai mic decat ea cu sase ani. Inca de la inceputul acestei idile, multi dintre prietenii lor nu le dadeau mai mult doua luni, asta pana el se va plictisi de ea si isi va gasi o prietena de varsta lui.
Se pare ca nu a fost asa... el nu s-a plictisit niciodata de ea, a ajuns chiar sa o iubeasca foarte mult. Erau mereu pe aceeasi lungime de unda, aveau pasiuni comune si, de cele mai multe ori, el era cel matur, rational.
Insa, la un moment dat, din neant, in viata ei a aparut cineva si s-a indragostit subit. Cum astfel de momente nu pot fi controlate, nici ea nu isi explica cum a putut sa se intample asta. Bianca este genul de persoana care atunci cand este implicata intr-o relatie, nu vede decat acea persoana, nu se avanta niciodata in relatii care nu duc niciunde.
De data asta s-a intamplat sa se indragosteasca de cineva care nu era iubitul ei alaturi de care petrecuse un an si jumatate. Totul s-a petrecut foarte rapid, dar primul lucru pe care l-a facut a fost sa ii spuna iubitului ce s-a intamplat, nu a vrut sa il minta, chiar daca putea sa faca acest lucru.
S-a gandit ca acel om nu merita sa fie mintit; a incercat sa se puna in locul lui si a realizat ca nu i-ar fi placut sa fie mintita, mai ales dupa o relatie de atat timp. De fapt, minciuna nu are ce cauta intr-o relatie, pentru ca o relatie bazata pe astfel de iluzii nu duce la nimic bun.
"Nu am lasat sa treaca nici macar o zi si i-am spus totul. Intre mine si cel de care ma indragostisem nu se intamplase nimic sexual, era vorba doar de sentimente foarte puternice pe care eu le aveam fata de el. Nu reuseam sa mai gasesc in sufletul meu iubirea pe care odata am purtat-o pentru cel alaturi de care petrecusem atat timp.
Mi-am asumat tot ce i-am marturisit si nu mi-a parut niciodata rau pentru ca am facut acest lucru. Nimeni nu merita sa fie mintit, cu atat mai mult el. M-a iertat, desi nu am vrut, pentru ca daca as fi fost in locul lui nu mai vorbeam cu cineva care m-ar fi facut sa sufar atat. Si-a dorit (si inca isi mai doreste) sa fim din nou impreuna, dar eu nu mai pot sa il privesc in ochi, nu mai pot 'innoda' ceva ce s-a rupt.