Gelozia provocata de un partener imaginar

Fidelitatea este o stare dorita, asteptata, initiata. In articolul precedent, mentionam ca fidelitatea poate sa fie foarte diversa si dincolo de "aspectul de valoare in sine"...

Fidelitatea este o stare dorita, asteptata, initiata. In articolul precedent, mentionam ca fidelitatea poate sa fie foarte diversa si dincolo de "aspectul de valoare in sine" pe care cele mai multe cupluri il iau in considerare, exista si momente cand devine patologie, in sensul cel mai pur al cuvantului.

Preocuparea excesiva pentru un moment din istoria partenerului este un alt asemenea moment din experienta oricarui cuplu. Aceasta imagine pune in valoare urmatoarul aspect: cel in care fidelitatea este atemporala.

Una din experientele cele mai inedite si totusi cu care toata lumea este de acord ca devine o fantezie si o fantasma, este cea a experientelor anterioare ale partenerului care poate sa izvorasca in cele mai ciudate moduri.

Asteptarea fidelitatii dincolo de timpul real este una din trasaturile care caracterizeaza numeroase cupluri, spre exemplu te astepti ca el sa nu fi avut experiente anterioare cu alte femei sau ea sa nu fi avut experiente sexuale, emotionale cu alte personae. Nu as generaliza in aceasta atemporalitate a fanteziei dar ea este ca si cum o persoana incearca sa impuna un singur punct de vedere despre o situatie existenta la un moment dat.

"Eu sunt unic(a)" ar fi mesajul transmis in permanenta de aceasta persoana, "eu pentru tine sunt unicul partener posibil si ca urmare te rog sa nu simti nimic pentru orice alta persoana, prezenta, viitoare sau trecuta in viata ta".

Dorinta poate sa fie legata de ceva logic, de ceva cat de cat realist doar in masura in care este referitoare la prezent si la viitor. Problema curenta ramane trecutul: parterenul simte o curiozitate fata de ceea ce a fost.

Imi amintesc un caz real, in care ea ii povesteste lui despre o experienta trecuta, traita de ea cu un alt barbat, experienta situata la limita dintre dorinta si viol. El retine acest aspect si, in viata lor de cuplu, aceasta experienta este mereu adusa in prim plan de ceea ce i s-a intamplat. Incepe de aici o continua interogatie a ei privind modul in care s-au desfasurat lucrurile, de modul in care s-au intamplat. El intervine tot mai mult in aceasta experienta iar interesul pentru respectivul - pe care nu l-a intalnit niciodata pana atunci) - devine nociv pentru relatia lor de cuplu. Este o dezvoltare de tip paranoid a fidelitatii.


Lucrurile continua sa degenereze intre ei, povestea devenind o adevarata parcurgere a unei experiente in sine, atat pentru el cat si pentru ea. In permanenta solicita din ce in ce mai multe informatii ca si cum ar exista o sete de a sti mai multe, o sete de a cunoaste fiecare moment, fiecare traire a momentului respectiv. Prin aceasta, el reuseste sa impuna o stare de tensiune care devine cronica pentru acest cuplu. Mai mult, starea de tensiune il urmareste si in afara relatiei cu partenera, devenind o imagine care se infatiseaza si la serviciu si la acasa. In acest context viata sa devine pur si simplu dedicata unui singur scop sa inteleaga ce s-a intamplat atunci intre cei doi. Trece si la fapte il suna pe barbatul respectiv si stabileste o intalnire cu acesta. In cadrul intalnirii, constata ca se inteleg bine si ca il intelege, ca este un om ca toti oamenii.

Partenera este necesar sa se protejeze cumva fata de aceasta presiune permanenta. Modul ei de adaptare s-a bazat pe faramatarea presiunii in mici episoade in care incerca sa-l convinga de ceea ce credea el: fie ca a fost fortata, fie ca a simtit placere, etc.
Aceasta tendinta de a-i da dreptate a generat o accentuare a starii sale, ceea ce a transformat viata celor doi intr-o situatie imposibila pentru a continua sa convietuiasca.

Cu timpul, simtind ca lucrurile au scapat de sub control, ca nu mai pot sa fie intelese, tratate prin fortele lor, au mers pe ideea de a consulta un psihoterapeut. A fost o decizie dificila deoarece simteau ca este sub demnitatea lor sa apeleze. Psihoterapeutul s-a limitat la a asculta, la a permite ceea ce simt si ceea ce se petrece in ei sa fie pus in cuvinte. S-a optat pentru sedinte individuale, cu fiecare in parte.

Daca ar fi sa observam problema fidelitatii din perspectiva acestui cuplu am putea spune ca ea era o asteptare imaginara, o asteptare a unui ceva mai curand simbolic decat real. Nu era vorba despre un act efectiv de intalnire cu o a treia persoana ci un act simbolic in care propriile trairi, propriile lucruri ascunse erau puse in relatia complexa cu acest al treilea. Practic nu vorbim despre cineva care este autonom ci despre un cineva care introducea in relatia de cuplu un tert de care avea nevoie.


Existenta acestui tert este o stare foarte anevoiasa, dificila, imposibila chiar. Ea nu este niciodata intamplatoare ci tine de nevoile ascunse, refuzate sau interzise ale unei persoane.

Daca observam cu atentie cazul, ca si altele similare, vedem ca ceea ce exista este o relatie imaginara cu un tert, care intra in imaginea unei persoane ca fiind necesara la un moment dat si reprezentand ceva semnificativ pentru ea.

Relatia devine o relatie in trei in care atractia si respingerea, furia si atractia se joaca in acest fel, al fiecaruia cu ceilalti doi. Starea aceasta este tot una de fidelitate si de fidelizare a unui mod de a fi. Pentru a pune punct tensiunilor provocate de o asemenea situatie, trebuie sa incerci sa iesi din acest joc, oprindu-te din a-i alimenta partenerului o gelozie nejustificata, chiar daca acesta continua sa... te "tenteze".