"Ceea ce imi face inima sa bata cu putere nu este niciodata supraapreciat, ci este exact asa cum trebuie sa fie. Iar daca el este barbatul care face ca inima mea sa sara din piept, atunci imi este de ajuns, dragostea imi este de ajuns". Acestea sunt cuvintele unei prietene, cuvinte care imi rasuna in cap de fiecare data cand cineva imi spune ca iubirea nu este de ajuns intr-o relatie...
Te-ai gandit in vreun moment al existentei tale daca dragostea este o chestiune supraevaluata intr-o relatie? Florin, un prieten, imi spunea: "Nu. Dragostea nu este de ajuns, in schimb este indispensabila! E ca la masini, nu este suficient sa ai un motor puternic, iti mai trebuie roti, benzina.. si totusi, fara motor, nu iti merge masina. Si ca sa raman pe aceeasi linie, o sa aseman dragostea cu o masina veche, dar frumoasa si fiabila, care nu se demodeaza niciodata".
Intr-o relatie, dragostea merge "mana-n mana" cu respectul, o comunicare buna, sacrificiul, mici compromisuri, arta de a negocia etc.
Ramona imi spune ca nu ai putea niciodata sa folosesti dragostea ca argument rational: "Sa explici sau sa analizezi dragostea se poate face doar din exterior. Ca sa vezi un lucru asa cum este, trebuie mai intai sa te indepartezi de el. Nu stiu daca dragostea este de ajuns. Am sa-ti spun cand ma voi indeparta de ea si cand voi putea privi din afara". Poate pentru ca Ramona nu a intalnit inca marea dragoste...
Socio-psihologului francez Jacques Salome spunea: "Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc daca nu pot primi toata aceasta dragoste in mine/Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit daca relatia mea nu este in acord cu darul iubirii primite/Nu e de ajuns sa ma las iubit daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente/Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea si mai multe pentru a incepe sa construim impreuna dincolo de intalnire, o relatie plina de viata". Pana la urma, dragostea este "motorul" relatiei, motorul "masinii frumoase si fiabile care nu se demodeaza niciodata", dupa cum spunea si Florin.
Mi s-a intamplat de multe ori sa ma "hranesc" cu dragoste, mi s-a intamplat sa ma "hranesc" cu dragostea pe care o simteam fata de o anumita persoana, dar care nu simtea acelasi lucru si mi-am dat seama ca nu ma voi putea agata toata viata de el, nu il voi putea "zidi" langa mine pentru a-l invata sa simta ceea ce simt eu pentru el. Si am invatat ca dragostea mea nu este de ajuns pentru amandoi, oricat de multa as fi avut de oferit...
Am avut parte de respect, o comunicare perfecta, sacrificii, compromisuri, am stapanit bine arta de a negocia, dar nu exista dragoste, ceea ce a fost un paradox. Ne lipsea ceea ce era cel mai important intr-o relatie - iubirea, iar celelalte degeaba mai existau. "Dragostea mi-ar fi fost de ajuns, pentru ca imi este mai usor sa invat decat sa 'invat sa simt'", imi spuneam.
Nu ar fi drept fata de noi sa ne multumim cu surogate ale fericirii, ci sa avem curajul sa cautam in continuare marea iubire, sa nu asteptam, peste ani, sa ne trezim langa un om si sa nu stim cine este. Viata este imprevizibila, nu trebuie sa stam sa o analizam prea mult pentru ca pierdem esentialul, iar iubire poate aparea oricand.
Dragostea reciproca si sincera este de ajuns pentru a incepe o relatie! Dragostea reciproca si sincera este de ajuns si pe parcursul relatiei, pentru ca odata cu ea vine si respectul, iar celelalte "ingrediente" se pot invata! Dragostea sincera si reciproca e de ajuns!