Dosar Eva. Cezar, între dezastru și marea surpriză: Ce şanse avem la Eurovision

România nu va trece neobservată la Eurovision 2013, asta e sigur. Controversatul Cezar Ouatu împarte publicul în două tabere înainte de a termina de cântat, așa că e foarte greu de anticipat ce șanse are de a merge mai departe. Dacă privim la ceilalți concurenți, putem spune că românul pendulează între un eșec usturător și o mare surpriză. Orice e posibil, așa că haideți să vedem ce șanse are România la Eurovisionul suedez.

Simplificând, atât cât e posibil, lucrurile stau în felul următor: Cezar Ouatu va urca joi pe scenă, în a doua semifinală a concursului găzduit de orașul suedez Malmö, obiectivul fiind calificarea în finală. Din fiecare semifinală se califică în ultima fază primii zece concurenţi, iar ultimii şase din semifinala de marţi şi ultimii şapte din cea de joi părăsesc competiţia. Alţi şase concurenţi - Franţa, Germania, Italia, Spania, Suedia şi Marea Britanie - sunt calificaţi direct în finală. Aşadar, Cezar Ouatu trebuie să lase în urmă măcar şase din cei 15 contracandidaţi. Nu-i un obiectiv imposibil, dar nici unul ușor.

Avem cântăreţ, dar cântă "ce trebuie"?

În ciuda aparențelor, trebuie spus de la început că România a trimis un concurent bine pregătit, practic un cântăreț de meserie. Problema e însă că mulți îl percep ca pe un ciudat, iar asta îl trage în jos. Există două curente care s-au format în privința prestației lui după câștigarea selecției naționale: concursul ăsta nu e pentru el şi ne vom face de râs - asta e o percepție destul de răspândită, care ne va costa voturi în minus.
Cealaltă opinie se bazează pe convingerea că Cezar chiar e special și reprezintă o alternativă viabilă la tot ceea ce se cântă la această ediție. Și serios, ar fi Cezar mai ciudat decât băieţii horror de la trupa hard-rock Lordi, cu care Finlanda a luat trofeul acum câțiva ani și despre care nimeni n-a mai auzit mare lucru? Sau decât Dana International, care a reprezentat Israelul?



Nici în Europa nu ne depășim statutul de outsider. Reprezentatul ţării noastre a fost atacat de tabloidele din Marea Britanie. "Cezar se screme la începutul piesei ca un cântăreţ de restaurant surescitat înainte de a se lansa într-un falset care ar putea sparge geamurile. Versurile sunt îngrozitor de siropoase, sau poate că aşa le transmite el, iar faptul că au adăugat câteva sunete electro basului nu salvează melodia", a scris The Mirror. Mai mult, englezii susţin că "It’s My Life" este atât de îngrozitoare, încât ar trebui doar să sperăm că am putea ajunge în marea finală Eurovision.

Casele de pariuri nu ne dau şanse prea mari, iar Cezar nu se numără printre favoriţi. În schimb, Danemarca, reprezentată de Emmelie de Forest cu melodia "Only Teardrops", este principala favorită, urmată de Ucraina, Norvegia, Rusia, Olanda şi Germania. Ţara noastră se clasează abia pe locul 18, conform site-ului de pariuri bet365.ro.

O piesă pe care o urăşti sau o iubeşti

În acest moment, în România predomină opinia potrivit căreia Cezar va obţine un rezultat slab, dar acest fapt poate fi pus şi pe seama faptului că de regulă nemulţumiţii se exprimă mai mult, sunt mai vizibili. De altfel, şi Dan Manoliu, şeful delegaţiei României la Eurovision 2013, a declarat că piesa lui Cezar, "It's My Life", este una pe care "ori o urăşti, ori o iubeşti". "Aici nu sunt zone gri, e clar că România nu va trece neobservată, anul acesta, la Eurovision", a spus Manoliu.
Între contestatarii lui Cezar s-a remarcat Cristian Tudor Popescu, jurnalistul imitându-l pe contratenor. "Cezar Ouatu se încordează în fălci şi extrage de undeva din zona tiroidei un soi de triluri de bibiloi sugrumat", a comentat la Europa FM. "E muncă în toată regula acolo, de la mărul lui Adam în sus. Ba poate că şi diafragma, stomacul, duodenul îşi aduc aportul la canoneala asta de subţire. Cred că numele de familie al tânărului Cezar, Ouatu, ţine de predestinare. Pare că, într-adevăr, la capătul acestei desfăşurări sonore ar trebui să rezulte un ou",
a mai spus CTP.

În tribuna susţinătorilor, Cezar se bucură de susţinerea Angelei Gheorghiu, cu care devine tot mai evident că are o relaţie mai mult decât colegială, dar şi de cea a Nadiei Comăneci, Elenei de la Mandinga şi a "Regina sprâncenelor" de la Hollywood, Anastasia Soare, care au înregistrat mesaje video pro-Cezar.

În mod cert, românul nu va trece neobservat și joi seară vom ști dacă asta l-a ajutat sau ba.

Chiar dacă este imposibil să anticipăm cum va decurge concursul, putem să ne hazardăm şi să estimăm impactul prestaţiei lui Cezar asupra publicului, judecând fără pretenţia unei calificări de specialişti, pe baza unor indici de performanţă, care contează în stabilirea rezultatului.

Susţinerea naţională, un handicap

La acest capitol, Cezar are o problemă, pentru că nu reuşeşte să întrunească adeziunea majorităţii, care i-ar da mai multă încredere. Românii din străinătate sunt însă mai ataşaţi de reprezentanţii ţării şi se implică mai mult, indiferent de şanse sau de critici. În plus, nici trupa Mandinga nu era unanim susţinută în ţară, însă a luat voturi şi a ajuns în finală, unde n-a rupt gura târgului, dar nici n-a terminat pe ultimul loc.
Cezar reuşeşte să împartă aproape instantaneu publicul în "două ape": prieteni şi adversari. Chiar şi pe site-ul oficial al Eurovision, videoclipul de prezentare are susţinători, dar şi critici.

Cooperativa votului

Un alt factor, foarte important, este reprezentat de sistemul de vot. Foarte multe ţări cu melodii slabe reuşesc să obţină rezultate bune pentru că beneficiază de tradiţionalele alianţe tacite, care funcţionează implacabil. Noi avem jocul ăsta doar cu Republica Moldova. Statele ex-sovietice, cele balcanice şi nordice au făcut însă din "cooperativa votului" o sită care cerne fără milă, iar multe piese superbe au fost "cernute" fără să-şi fructifice potenţialul. Nu trebuie să uităm că votul de la Eurovision are şi valenţe politice.
Singura noastră şansă de a contracara acest sistem se bazează pe voturile românilor din străinătate, îndeosebi din Spania, Italia, Marea Britanie, Cipru, Austria şi Franţa, dar s-ar putea ca de data asta "stranierii" să voteze mai puţin decât în ediţiile trecute.

Prestaţia live este decisivă


Vocea lui Cezar este esenţială, dar contează şi ceea ce se întâmplă pe scenă în timpul interpretării sale. Dansatorii îl ajută mult, rămâne de văzut ce va face el însuşi. "Sunt foarte încrezător în mine însumi. La operă, totul este live, pentru mine este o rutină, aşa că nu simt această greutate în spate", a declarat Cezar înaintea plecării în Suedia.

Repetiţiile au oferit o imagine reuşită a reprezentantului nostru, avem un spectacol închegat, ritmul piesei e antrenant, iar delegaţia noastră e optimistă, aşa că la acest capitol punctăm bine. "E foarte important ca totul să fie aşa cum am solicitat organizatorilor - sunet, lumini, grafică etc. -, pentru ca show-ul nostru să fie la înălţime. Atât în sensul figurat al expresiei, cât şi în cel propriu - şi veţi afla în curând la ce mă refer", a declarat Dan Manoliu, şeful delegaţiei României, înainte de prima repetiţie.
Pentru semifinala din 16 mai sunt programate cinci repetiţii, dintre care trei cu costume, astfel încât şi cele mai mici detalii ale show-ului să fie puse la punct.

Concurenţa nu e de speriat

După ce am ascultat toate piesele din concurs, prima impresie este că semifinala de marţi e mai puternică decât cea de joi, un avantaj pentru Cezar Ouatu. Iar din semifinala de joi, sunt destule piese care pot fi socotite mai slabe decât a noastră. Contează mult în economia concursului faptul că în cealaltă semifinală sunt condensate piese foarte bune, pentru că, să recunoaştem, ne-ar fi fost mult mai greu să ne impunem marţi şi veţi înţelege uşor acest lucru urmărind mai jos videoclipurile.
Piesa României, "It's My Life", va intra în competiţie pe poziţia 17, ceea ce înseamnă că va fi ultima cântată joi şi că va fi mai "proaspătă" în memoria publicului, dar acest lucru nu înseamnă neapărat şi voturi.
Pe de altă parte, faptul că românul cântă joi e un avantaj în cazul în care el se califică, pentru că de regulă piesele din a doua semifinală rămân mai uşor în amintirea publicului decât cele cântate cu două zile mai devreme.

Dar să ajungem noi în finală...

Deocamdată, să vedem cu cine are de-a face Cezar. Vom începe cu cei care vor cânta în a doua semifinală.

Favoriţii la calificarea în finală:

Adrian Lulgjuraj & Bledar Sejko - Albania.
O mare surpriză. Rock adevărat, ca în anii '90, și un final în stil Eurovision. Una dintre puține piese care rămân interesante chiar dacă nu sunt interpretate în engleză. Merită calificarea.


Farid Mammadov - Azerbaidjan. O melodie frumoasă, de Eurovision, bine interpretată. E de așteptat să treacă fără emoții de semifinale.


Krista Siegfrids - Finlanda. O fată drăguță care cântă o piesă veselă cu sound pentru adolescenți, cu ritm, stilul Katy Perry. Tinerii și vecinii nordici o vor vota masiv și chiar dacă nu e o piesă memorabilă, "Marry me" poate răsturna multe calcule în finală.


Nodi Tatishvili & Sophie Gelovani - Georgia. Un duet frumos, o piesă curată, bine interpretată. Georgia e de finală.


ByeAlex - Ungaria. Nu credeam că maghiara poate suna atât de bine. Un cântec plăcut, care nu-și pierde valoarea fără limba engleză. Sună foarte bine și merită să-l auzim și în finală. Posibile probleme cu sistemul de vot, pentru că Ungaria nu prea are aliați, dar valoarea piesei ar trebui să răzbată dincolo de jocurile politice.


Eythor Ingi - Islanda. Nu impresionează, dar nici nu e un dezastru. O melodie curată, lină, care va beneficia însă de voturile vecinilor nordici.



PeR - Letonia. O piesă interesantă, cu elemente de hip-hop, antrenantă și pe placul tinerilor. Poate fi o surpriză în finală.


Margaret Berger - Norvegia. Ce șoc! Norvegienii au trimis-o pe Şarapova la Malmö? Nu, e Margaret şi e perfectă: arată "beton", cântă superb, iar piesa va domina topurile europene în vară. Urmărind-o pe reprezentanta Norvegiei, te întrebi ce șanse avem noi și cum ar putea rata locul 1 o asemenea piesă, cu astfel de sound și o voce foarte bună. Favorita competiției, "fotomodelul" norvegian poate considera semifinala ca pe o încălzire pentru finală, unde Danemarca este principala contracandidată. 


Takasa - Elveția. Un grup inedit, care nu va trece neobservat. Piesa lor sună bine și au în trupă cel mai bătrân concurent, Emil (îl puteți vedea la contrabas) care va stabili un nou record de vârstă în istoria competiției: 95 de ani!



Piesele care pot rata calificarea:

Cezar - România. Piesa noastră nu mai are nevoie de prezentare. În orice caz, nu este cea mai slabă din semifinala de joi, dar e mai sănătos să plecăm de la premisa că avem șanse mici de calificare. Măcar să ne contrazică rezultatul și să ajungem în finală...



Gianluca - Malta. Deşi nu e o melodie de top 10, nici nu se face de rușine. Nu sună rău, dar Malta nu prea are aliați, așa că riscă să piardă calificarea chiar și cu o piesă OK. Pare concurentul direct al României pentru un loc bun în clasament.


Dorians - Armenia. Neconvingătoare. Nepotrivire de ritm, vocea solistului nu e la înălțime, însă n-ar fi de mirare să se califice cu voturile vecinilor.


Elitsa Todorova - Bulgaria. Vecinii noștri au ieșit și ei cu cimpoiul în Europa, acesta fiind de altfel instrumentul lor muzical reprezentativ. Versiunea bulgărească a Innei pare pusă pe fapte mare cu jocul ei la tobe, dar în afară de "șampionii" nu prea înțelegi mare lucru din această melodie cu un sound ce pare tras de pe benzile casetelor audio de la sfârșitul anilor '90, pe care le auzeai prin târgul de mașini de la Vitan.


Esma & Lozano - Macedonia. O manea dulceagă, de un kitch care i-ar face un pic invidioși pe Guță și Salam. Iar solista pare scăpată de la "Macedonenii n-au talent". Dacă România ar fi propus așa ceva pentru Eurovision, ieșea cu război civil în fața sediului TVR...


Koza Mostra feat.

Agathon Iakovidis - Grecia. Elenii au schimbat rețeta cu fete frumoase și show-uri memorabile. Rău au făcut. De data asta, au trimis un grup cu o piesă satirică, interpretată în greacă, dar cu mult sub ceea ce ofereau ei la Eurovision. Criza financiară are efecte nebănuite...


Moran Mazor - Israel. Muzică ușoară ca pe vremea Festivalului Mamaia, din anii '80. Concurenta de 21 de ani pare de 41, dar asta nu înseamnă neapărat că judecăm negativ vârsta, ci faptul că ea are impact major asupra prezenței scenice, una ștearsă din păcate. Limba nu ajută deloc. Israelul primește însă multe voturi din diaspora, așa că n-ar trebui să ne șocheze calificarea în finală. După valoare însă, aici ar fi locul ei.


Valentina Monetta - San Marino. Cântată în italiană, melodia nu e rea. Micuțul stat nu are însă mulți aliați, iar Valentina nu are potențialul de a sparge sistemul de vot "în haită" care influențează puternic clasamentul.



Favoriţii primei semifinale

În etapa de marți, mai multe piese par sortite să intre în finală, iar câteva sunt favorite clare la trofeul Eurovision. Doar accidente colosale pot scoate din joc Austria, Belgia, Belarus, Lituania, Serbia și Slovenia ar trebui să se numere printre calificate. Deasupra lor se situează, însă, marile favorit, prezentate succint în continuare.

Emmelie de Forest - Danemarca. Poate cea mai bună voce a acestei ediţii, Emmelie merită să câştige trofeul. O melodie care te cucereşte imediat, cu o voce foarte bună, cu rezonanţe nordice, cu mesaj şi versuri bune, iar fluierul ridică foarte mult piesa. Cântăreață experimentată, Emma va ajunge lejer în finală, nu doar pentru că adună voturi de la vecini, ci şi pentru că e o melodie pe care posturile de radio o vor difuza în heavy rotation. Dacă muzica mai contează la acest concurs, Danemarca trebuie să răzbune eşecurile de la ediţiile anterioare, unde a avut piese foarte bune, şi să prindă de data asta podiumul în finală.


Ryan Dolan - Irlanda. Superpiesă! Un alt favorit la trofeu. Irlanda propune o melodie cu lipici la votanţii tineri, urmând reţeta de succes cu care Suedia a triumfat anul trecut: sound de club, voce, apariţie scenică. O melodie care va domina vara aceasta în playlisturile posturilor de radio şi nopţile din cluburile europene. Ryan pare cel mai puternic concurent capabil să se interpună în cursa dintre Danemarca și Norvegia.



Dina Garipova - Rusia. Favorită la titlu. După apariţia exotică de anul trecut a bunicuţelor, ruşii proun acum o variantă reuşită în stilul lui Adele. Solista cu voce, piesa interpretată foarte bine şi un mesaj în spiritul Eurovision.


Zlata Ognevich - Ucraina. Superb! O fată superbă, cu voce şi o melodie ce pot aduna multe voturi - combinația perfectă pentru succes la Eurovision. Așa trebuie să te prezinți ca să câștigi Eurovision. Ucraina poate da din nou lovitura, are toate atuurile.

 

6 concurenţi care pot rata calificarea:

Aici intră Croația, Cipru, Olanda, Muntenegru și, la limită, Moldova. Încercând să nu fim subiectivi cu "fraţii noştri de peste Prut", putem spune că Aliona Moon are voce, iar melodia e bună, dar concurența e foarte puternică în etapa de marți. Cântată în româneşte, sensul versurilor se topeşte însă pentru publicul european. Contând doar pe voturile moldovenilor plecaţi în străinătate şi pe cele din România, Moldova e la balotaj cu alte piese bune, dar mai votate. Să sperăm că ne înșelăm.

 

Cei 6 finalişti din oficiu:

Franța, Spania, Marea Britanie, Suedia, Italia și Germania sunt calificate direct în finală. Primele patru țări au șanse la podium. De remarcat alegerea curajoasă a britanicilor de a miza pe Bonnie Tyler.

N-ai cum să dai greș cu o cântăreață care e pe scenă de la 17 ani și care e ultracunoscută în toată lumea. Acum în vârstă de 62 de ani, "bunicuța" Bonnie arată senzațional și cântă dumnezeiește. Foarte bună piesa, victoria n-ar fi șocantă, pentru că Bonnie vine din garda artiștilor veritabili, supervaloroși.

 

În fine, de ce este atât de important Eurovisionul?

Pentru că e un fel de turneu final muzical. Şi pentru că, potrivit estimărilor, Eurovision atrage anual aproximativ 125 de milioane de telespectatori, devansând cu mult alte concursuri muzicale mondiale. Şi pentru că se bagă foarte mulţi bani în această afacere. Suedia, ţara care va găzdui evenimentul de anul acesta - aflat la cea de-a 58-a ediţie -, a cărei finală va avea loc pe 18 mai, intenţionează să folosească eficient bugetul de 20 de milioane de dolari, jumătate faţă de cel alocat Eurovision de anul trecut, şi să facă economie la lumini, la cazare, dar şi la cheltuielile pentru mediatizarea flamboaiantă a evenimentului. Scopurile organizatorilor Eurovision 2013 sunt să facă evenimentul să supravieţuiască în condiţii economice dure, să reaprindă interesul naţiunilor îngenuncheate de reducerile financiare şi să canalizeze atenţia mai mult asupra muzicii.

Eurovision este transmis în Europa, Australia, Canada, Egipt, Asia şi Statele Unite. Anul trecut, finala a avut o audienţă record de aproximativ 70 de milioane de telespectatori, iar numărul celor care au urmărit atât finala, cât şi semifinalele a fost de aproximativ 114,5 milioane, potrivit EBU.

Suedia găzduieşte pentru a cincea oară această competiţie, după ce reprezentanta ei, Loreen, a câştigat concursul de anul trecut, cu piesa "Euphoria". Eurovision este cea mai importantă competiţie muzicală internaţională, organizată de European Broadcasting Union (EBU) - cea mai mare asociaţie a televiziunilor publice din Europa -, care se desfăşoară în fiecare an, începând din 1956.

Cele mai bune performanţe ale României la acest concurs au fost: de două ori locul al treilea (Luminiţa Anghel & Sistem - Kiev, 2005; Paula Seling şi Ovi -Oslo, 2010) şi o dată locul al patrulea (Mihai Trăistariu - Atena, 2006).
Melodia românească cu cel mai mare punctaj obţinut în finala Eurovision (172 de puncte) este "Tornero", compusă de Eduard Cîrcotă şi interpretată de MihaiTrăistariu.
Trupa Mandinga, reprezentanta României la Eurovision 2012, s-a clasat pe locul al 12-lea în finala concursului, unde a concurat cu piesa "Zaleilah".

Atât semifinalele, din 14 şi 16 mai, cât şi finala, din 18 mai, vor fi difuzate live de TVR.


Foto: Thomas Hanses (EBU)

Sunt întotdeauna la curent cu știrile interne și externe. Îmi place să vă aduc noutăți din viața vedetelor și povești din toate colțurile lumii.
12 Mai 2013