Acesta nu este un mesaj în favoarea consumului de stupefiante. Autorul se declară împotriva acestui gen de practici pe care de altfel nu l-a practicat niciodată. Am încercat - tentativă facilă, admit - să vă ademenesc pentru a vă întreba altceva: doamnelor, domnișoarelor, voi la teatru mai mergeți? Vă e străin numele Godot? Știți, da, că se închid cârciumi în Centrul Vechi și în locul lor apar teatre? Sunteți familiarizate cu teatrul independent din capitala țării noastre, dacă nu din întreaga noastră țară? Vă spune ceva numele Liei Bugnar?
Lia Bugnar este și actriță, dar în spectacolul “Două liniuțe” nu joacă decât dacă înlocuiește pe cineva.
E momentul să vă spun că aceste “Două liniuțe” sunt de fapt liniuțele de pe testele de graviditate, probabil le știți. Lia Bugnar a scris, așadar, o piesă puternică despre ce înseamnă să mai fii femeie în ziua de azi, despre dragoste și dezamăgiri și vise spulberate și speranțe și avorturi și prezervative care rămân nefolosite și violuri și cocalari și bănci din parcuri și statui și pușcării și rochii de la Paris.
Oamenii aceștia nu sunt mondeni, dar sunt vedete în sensul celălalt – cel vechi și uitat al cuvântului. Sunt printre cei mai distribuiți actori din România, munca lor e grea și ei nu greșesc în munca lor. Sunt extraordinari și nu exagerăm epitetul.