Andreea Marin: "Iubesc si sunt iubita"

Este mereu in vizorul presei si al oamenilor din toata tara. Iti intra in casa in fiecare sambata, cu un zambet larg, incercand sa iti aduca bucurii si... surprize. Este o femeie frumoasa, puternica si nu fuge din fata incercarilor grele ale vietii. Ea este Andreea Marin.

In permanenta auzi ceva nou si inedit despre Andreea. Pentru ca nu i-a placut niciodata sa se plafoneze. Cauta aventuri, calatorii, experiente care sa o imbogateasca sufleteste. Fie ca le gaseste in Kilimanjaro, pe Acoperisul Africii, in Cuba sau in Irak, Andreea le imbratiseaza cu drag. Viata este o continua surpriza si, asa cum spune si ea, nu este bine sa spui nu niciodata...

O data cu toamna au revenit si "Surprizele" pe micul ecran. Cu multe noutati, cu invitati in exclusivitate. Dar asta nu este tot. Andreea Marin se implica foarte mult si in campanii sociale, in incercarea si in dorinta de a schimba ceva, de a atrage atentia publicului (si nu numai) asupra unei boli cumplite - leucemia.

Credeai ca aici se termina totul? Nici macar! Andreea Marin te va uimi, cu siguranta, in continuare...


- Cuba este un taram a carui istorie se traieste la timpul prezent. Fiecare zi inseamna o treapta in evolutia unui popor cu o soarta pe care adesea a fost impiedicat sa si-o hotarasca singur. Un punct fierbinte pe harta lumii, traind sub semnul lui Che Ghevara si al lui Fidel Castro, un pol al controverselor, un ghimpe in coasta unei mari puteri, Cuba care nu e asa ingenuncheata, ce-si poarta tristetea si, in acelasi timp, canta, rade si danseaza. Dar cel mai important lucru e faptul ca, desi nimeni nu vorbeste deschis despre o schimbare radicala in insula, oamenii o adulmeca. Si Cuba de astazi, Cuba cu parfumul anilor '60, un muzeu viu animat de oameni pasionali cu sange afro-hispanic, nu va mai fi aceeasi si maine. Acum e momentul unui portret ce are sansa sa capete semnificatia unei pagini de istorie. Un film-document.

Contrastul, culoarea cerului la apus, optimismul oamenilor in ciuda neimplinirilor, mireasma de Caraibe, istoria romului, mestesugul trabucului, satisfactia victoriilor Cubei in sportul mondial, povestea lui Hemingway, talentul inconfundabil al maestrilor din Buena Vista Social Club - mi-a placut...

totul. Am lasat o parte din mine in coltul acela de lume.

Am rezistat in fata unui singur cocktail traditional fara sa adorm imediat, pentru ca nu am "antrenament" in domeniu: Mojito, amestec de rom traditional Havana Club, menta si lamaie, iar cea mai buna reteta se pare ca se pastreaza dupa atatia ani la Bodeguita del Medio, loc preferat de Hemingway, a carui traditie s-a transmis in colturi diferite ale lumii - acum exista o retea de localuri cu acelasi nume in capitale de pe continente diferite.

Am intrat mai adanc in viata oamenilor de acolo, incercand sa traim asemenea lor, sa simtim pulsul real al locului.


- Te simti ciudat, e un amestec ce te duce cu gandul la restrictiile pe care romanii le traiau inainte de '89, dar, in acelasi timp, exista si incercari in faza incipienta de initiativa privata, mici "scapari" ale sistemului, supape, probabil, pentru ca si nivelul de intelegere a lucrurilor este cel de astazi, la 15 ani distanta de Revolutia noastra. In esenta, ultimul bastion comunist, cum mai e numita Cuba, simte schimbarea, dar refuza sa o priveasca in fata. Tara e ca un muzeu al timpurilor trecute foarte bine conservat, aceasta este imaginea superficiala, dar in profunzime se ascunde, din pacate, tristetea neimplinirii unor oameni frumosi, care traiesc sub propriul potential.


- Caldura oamenilor, spiritul latin, deschis, frumusetea lor. Si sentimentul ca avem ceva in comun.


- Intoarcerea in timp. E o traire aproape ireala, iesi din cotidian si te pierzi in poveste, dar realizezi ca povestea ta este la fel de adevarata pentru cei de acolo ca si propria-ti viata, cea de acasa. E o experienta unica.


- Sunt mereu cu gandul acasa, oriunde m-as afla. Iar in Cuba gasesti destule indicii care sa te faca sa simti ca esti, intr-un fel, acasa.


- Faptul ca in timp ce noi, cei de acasa, nu stim sa apreciem valoarea linistii, a pacii pe care o traim, romanii aflati in cel mai fierbinte colt al lumii, in acest moment, iti ofera clipa de clipa, prin bun simt si puterea cu care dau piept cu pericolul, o lectie pe care ar trebui s-o intelegem mai devreme de momentul in care ajungem acolo, alaturi de ei.
Ar trebui sa ne pese si de ceea ce nu traim, prin forta lucrurilor, noi insine, sa ne intereseze cei care au aceleasi radacini ca si noi, dar destine diferite.


- Despre impactul Surprizelor vorbesc milioanele de romani ce ne sunt aproape saptamana de saptamana, din toate colturile lumii, cuvintele sunt de prisos. E simplu, rolul nostru este sa fim pe ecran atata vreme cat este nevoie de noi si se pare ca, in loc sa imbatranim si sa obosim, publicul nostru ne-a impins inainte. Suntem tineri ca spirit si avem in echipa oameni foarte dinamici, creativi, renastem in fiecare an si asta ne ajuta.

Cum m-au schimbat "Surprizele"? Nu foarte mult. In esenta sunt acelasi om, doar ca nu eram o persoana cunoscuta. Tin tare mult la bunul simt mostenit de acasa si nu sunt omul pe care timpul sa-l fi plasat cu capul in nori, simt pamantul sub talpi si astazi, ca si odinioara. Probabil ca tocmai de aceea ceea ce facem e durabil, pentru ca nu ne dezmintim si nici nu suntem adeptii succesului de moment, gandim pe termen lung. Asa stau lucrurile.


- Ea se numeste sugestiv "Pretuieste viata" si duce lupta noastra de ani de zile de a salva vieti pe un alt plan: ne propunem de asta data sa cautam radacina problemei, una foarte grava dealtfel, si sa ajutam nu cazuri particulare - sunt atat de multe povesti disperate, e ingrozitor de trist ce se intimpla si noi, romanii, nici nu stim cum se poate schimba totul in mod dramatic intr-o zi pentru orice om drag de langa noi, pe neasteptate... - ci ne dorim de asta data sa ajutam sistemul sanitar romanesc sa faca pasi inainte. Din pacate, statul face tot ce poate, dar posibilitatile sale sunt limitate in acest punct. Nu putem astepta un ajutor de nicaieri, el nu va veni niciodata.

Nici nu consider ca trebuie sa asistam impasibili la o drama care ne macina societatea, sa privim in ochi copiii aflati in suferinta si in lupta continua pentru supravietuire, spunandu-ne ca nu vrem sa stim mai mult, atata vreme cat suntem norocosi ca nu ni se intimpla tocmai noua.
Pasivitatea in astfel de situatii este o boala sociala, ea insasi ne coboara ca oameni si ne face nedemni de speranta spre o viata mai buna. Asa ca v-as fi tare recunoscatoare daca le-ati marturisi cititorilor dumneavoastra ca nu e un gest prea costisitor un drum pana la banca pentru o donatie cat de mica, un gest de omenie ce poate pune umarul pentru a salva o viata. Nu poate fi un efort prea mare, cred eu. Iata conturile Campaniei "Pretuieste viata", deschise la Banc Post, filiala Titan Bucuresti:
in Euro - RO 91 BPOS 7100 3031 332 EUR 03
in USD - RO 65 BPOS 7100 3031 332 USD 02
in lei - RO 54 BPOS 7100 3031 332 ROL 02


- Ne asteapta o sesiune foarte dinamica, multe filmari in afara studioului, editiile speciale de 1 decembrie si Craciun, editia "Cei mai iubiti" - in care romanii ii voteaza pe cei mai iubiti dintre ei. Sunt multe surprize inedite puse la cale, si din pacate - sau din fericire? - nu vi le pot dezvalui.


- Mandra la vremea celor 20 de ani, azi insa sunt femeie in toata firea, asa ca apreciez un compliment elegant, dar nu mai sunt la vremea distinctiilor de acest gen. E randul fetelor tinere si frumoase sa urce pe podium. Pentru fiecare varsta exista un alt varf pe care visam sa il cucerim, e firesc.


- E o ipocrizie pentru orice femeie sa spuna ca s-a plictisit sa auda o vorba frumoasa. Dar nu imi permit sa dau sfaturi. Poate doar o parere: esti respectata de catre cei din jur in masura in care tu insati stii sa te respecti.


- Nu m-a interesat niciodata in mod direct, de aceea parerea mea ar fi neavizata. Prefer sportul, nu fug de efort, in general, cautand comoditatea, astfel incat eu nu intentionez sa apelez la chirurgia estetica, dar nici nu le condamn pe femeile care - fara a face excese - apeleaza la aceasta solutie, din ratiuni pe care le considera foarte importante pentru viata lor.


- Putin spre... deloc, uneori. Dar nu ma plang, la cat alerg eu zilnic in meseria mea, cred ca nu-i o problema... Dansez, insa, si asta mai salveaza lucrurile, e o pasiune la care nu ma gandesc sa renunt nici la batranete.



- Fara sa-mi dau seama, am prefatat intrebarea ta. Cred ca e prea tarziu pentru o cariera in domeniu, dar... viata e plina de surprize! Am mai spus eu "niciodata " si am gresit, asa ca evit sa mai fiu transanta.


- Iti multumesc, e un compliment pe care il primesc cu inima deschisa. Ofertele interesante in acest sens insemnau sa parasesc tara si, sincer, nu eram pregatita pentru un asemenea pas... Nu cred ca am gresit, insa fiecare om are locul sau, deocamdata simt ca mi l-am gasit.


- Prietenii adevarati sunt putini si buni. Dar iti fac viata suportabila in momentele grele, frumoasa in cele calme, fericita cu adevarat in clipele in care iubesti si te simti iubita. Prietenii sunt parte din familia mea si intre noi nu exista nici micul ecran, nici zvonurile false, nici neincrederea... Exista, simplu, o prietenie pe viata.


- Au fost lectii din care am invatat. Necesare, as spune, desi in acele clipe nu mi-a fost usor.


- Absolut nimic. Fiecare pas a fost important.


- E aproape acelasi lucru.


- O femeie inteligenta se descurca mai bine, poate, decat un barbat. Ea are atu-ul zambetului si al elegantei, cu care trece mai usor de usi ce par zavorate.


- Pierderea oamenilor dragi.


- Habar n-am. Nici o poveste nu este ca alta. Dragostea, insa, se cere mereu inzestrata.


- Da, iubesc si sunt iubita. Iti multumesc pentru intrebare, m-ai facut sa zambesc.