A fost o conferinţă de presă, apoi a urmat o lectură publică din romanul "Leagănul respiraţiei" şi un dialog cu Gabriel Liiceanu la Ateneul Român, iar în ultima zi am asistat la o "sete nebună de cultură", când aproximativ 1.000 de persoane au venit la librăria Humanitas Kretzulescu pentru a primi un autograf de la laureata premiului Nobel pentru literatură în 2009. Spaţiul de la librărie s-a dovenit neîncăpător pentru toţi cei care au venit să o vadă pe Herta Muller, oamenii formând mai multe rânduri în jurul librăriei, până în Calea Victoriei.
După aceste zile, după ce am întâlnit un om atât de rar, cum este Herta Muller, nu am simţit că trebuie doar să relatez faptele care s-au petrecut, am simţit nevoia să mă implic...
"Nu colecţionez insigne"
Această femeie mărunţică, firavă, îmbrăcată în negru, cu capul uşor plecat atunci când răspundea la întrebări, ale cărei cuvinte au fost pe limba tuturor (deşi şi-a cerut scuze pentru româna ei "neexersată") care aducea a o "scriitoare-copilă" mi-a vorbit apăsat despre atrocităţile lagărelor, brutalitate, criminalizarea populaţiei, poetul german Oskar Pastior, greutatea şi scârba care l-au chinuit pe acesta ani de zile în lagărul sovietic de la Novo Gorlovka. Mi-a mai mărturisit cât de greu este rămâi om integru şi preţul pe care trebuie să îl plăteşti pentru a deveni ceea ce ar trebui să fii, mi-a povestit despre comunism, nostalgia românilor pentru comunism, dar şi despre lăgărele de exterminare, care au fost, în concepţia ei, "culmea dezastrului uman care se poate întâmpla". Lucruri înfricoşătoare...
Când a fost întrebată dacă va primi de la Traian Băsescu cea mai înaltă distincţie a statului roman, "Steaua României", a răspuns foarte direct: "Nu colecţionez insigne! Nu, nu vreau! Nu, nu trebuie!".
"România are mititei extraordinari"
Faptul că a primit un premiu Nobel nu a schimbat-o pe Herta Muller, cel puţin nu pe dinăuntru: "M-am schimbat pe dinafară, atât! Altă dată când veneam în România nu a fost aşa ceva, conferinţe de presă... Acum nu mai scap de conferinţe de presă. Asta este schimbarea".
Scriitoarea germană de origine română s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf, un sat aflat la 30 de kilometri de Timişoara. După ce a absolvit studiile de filologie germană şi română, a lucrat pentru scurt timp ca traducătoare într-o fabrică din Timişoara, de unde a fost concediată din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea. În anul 1982 a debutat cu volumul de povestiri Niederungen (Ţinuturile joase), masiv cenzurat, a cărui versiune integrală avea să apară în Germania în 1984. Ameninţarea din partea Securităţii a continuat, fapt care a obligat-o pe Herta Müller să emigreze în RFG în 1987.