Un birou spatios, o biblioteca impresionanta, mobilier clasic si fotolii din piele. Ambianta calda si confortabila. In spatele biroului, academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici isi ridica privirea de pe laptop si ma invita sa iau loc pe un scaun imbracat in piele. Ce interesant, imi spun eu, este contrastul acesta creat de tehnologia de ultima generatie... Insa nu am timp sa reflectez: profesorul imi spune ca-mi poate acorda numai o jumatate de ora, intrucat dupa aceea va participa la un simpozion. De asemenea, este ocupat cu lansarea cartii "Geneza culturii", in timp ce lucreaza pentru o alta. Sunt recunoscatoare ca si-a facut timp sa stam de vorba - despre bunele maniere, atat de rare in societatea actuala, incat multi le considera complet demodate. Aceasta, in ipoteza fericita in care isi mai amintesc de ele...
Care ar putea fi explicatia pentru care bunele maniere sunt considerate a fi "de moda veche"? Constantin Balaceanu-Stolnici spune ca motivul este cat se poate de simplu. "Tinerii nu sunt manierati, si atunci considera ca tot ceea ce tine de maniere apartine trecutului. As spune ca este o reactie a dezinteresului fata de finete si o anumita eleganta, care sunt lasate in urma de cei care nu inteleg farmecul vietii coordonate de anumite repere. Vorbim despre repere cu profunzime in trecutul istoric, cu un simbolism puternic si al caror obiectiv este sa creeze un climat agreabil, ajutandu-l pe interlocutor sa se simta bine si respectat".
Ma intreb daca ar fi posibil sa se ajunga la un fel de compromis, astfel incat sa fim politicosi, manierati, fara a risca sa fim considerati "de moda veche". Dar profesorul este transant in aceasta privinta.
Intr-adevar, este atat de simplu... Insa, raportat la numarul tot mai crescut de tineri care nici nu stiu, nici nu au bunavointa de a-si insusi macar normele elementare de comportament, este firesc sa te intrebi: de la cine le-ar putea ei deprinde? Bunele maniere "de altadata" sunt, de fapt, atat de actuale!
"Educatia se invata de la cea mai mica varsta", puncteaza profesorul. "Aici este vorba despre vechea poveste a celor sapte ani de acasa, care nu este deloc intamplatoare sau lipsita de adevar. Atunci se formeaza creierul, isi formeaza el 'driver-ele' comportamentale, cum se zice astazi - iar ceea ce se intampla atunci este definitoriu pentru evolutia ta ulterioara. Iar a sterge un astfel de tipar comportamental este foarte dificil - pentru ca, ulterior, creierul este folosit in alte scopuri decat mecanismul formarii comportamentului", mentioneaza Balaceanu-Stolnici.
Ulterior, rolul celor sapte ani este preluat de scoala primara, de invatator sau, asa cum spune profesorul, de institutor. "Pe vremuri, la tara, invatatorii si institutorii erau adevarati formatori de personalitate. Imi amintesc de invatatorii care erau la Stolnici si incercau sa faca un efort de educare a copiilor - nu numai din punctul de vedere al cunostintelor cerute de programa analitica, dar ne ajutau sa ne insusim regulile de comportament", isi aminteste academicianul, cu un suras nostalgic.
Oare lui cine i-a "predat" primele notiuni de bune maniere? "In paralel cu parintii mei, pe vremea aceea existau guvernantele, care astazi au disparut. Predominau guvernantele din Germania. Cand eram eu copil, situatia era de asa natura pentru ca Germania tocmai pierduse razboiul si traversa o criza economica profunda. In consecinta, erau foarte multi someri si fetele tinere veneau in tarile sud-est europene, care aveau un standard de viata mai ridicat si se angajau ca guvernante. Ele ne-au format pe multi din generatia mea. Invatam o limba straina (respectiv, germana) si toate regulile de comportament, de la cele mai simple - cum sa te asezi la masa, pana la comportamente de context, relatii interumane si asa mai departe", povesteste Constantin Balaceanu-Stolnici.
Constantin Balaceanu-Stolnici imi spune ca, odinioara, bunele maniere erau codificate: cum sa te imbraci dimineata, dupa-amiaza sau seara, cum sa spui "buna ziua", cum sa-ti scoti palaria cand esti in ascensor in prezenta unei doamne, cum sa-ti pui servetul la masa, cum sa folosesti tacamurile... Ma intreb cate dintre toate aceste norme se mai pastreaza in societatea actuala. Din ce-mi dau seama, foarte putine - iar profesorul imi confirma acest lucru.
"Cred ca s-au pierdut toate regulile: oamenii mananca cu mana, stau cu palaria pe cap chiar daca este si o doamna de fata, trec inaintea ei... Bineinteles, este vorba si despre o matrice stilistica. In America, daca un barbat ii face loc unei femei, risca sa primeasca observatie ca face discriminare. Codul de maniere face parte din matricea stilistica a unei populatii, intr-o anumita epoca. Dar e foarte greu sa nu inviti o doamna inainte, pentru ca suprematia barbatului este falsa: femeile tin gospodaria! Dar asa este codul bunelor maniere. In Japonia, de exemplu, nu poti sa saluti inclinand doar capul, ci trebuie sa te inclini din tot corpul. Exista gesturi care apartin fiecarei culturi", explica academicianul, sorbind preocupat din ceasca de cafea.
Domnul Stolnici este epitrop la biserica Domnita Balasa. In fiecare duminica, merge la slujba si a observat cat de manierati sunt enoriasii. "Este o biserica disciplinata. Sigur ca exceptii nefericite mai sunt, dar asta este speta umana, cu variabilele sale. Si la Domnita Balasa, cand se distribuie agheazma sau ramurile acelea verzi de Florii, se mai creeaza oarecare inghesuiala. In rest, este mereu liniste, un respect profund, barbatii stau in dreapta, femeile in stanga - deci, se respecta o disciplina canonica. Nu se vorbeste, nu suna telefoanele... ".
Cuvintele profesorului imi amintesc de penibilul situatiei cand, la teatru sau la concert, se intampla sa mai sune telefoanele in timpul spectacolului. "Asa ceva este un dezastru, un gest incalificabil. Tocmai de aceea cred ca avertismentul de la inceput, cand publicului i se cere sa-si inchida celularele, nu e lipsit de sens. De fapt, este absolut necesar pentru ca se poate intampla sa mai uiti", spune academicianul.
Nu o data, ni se intampla sa intarziem la o intalnire (fie profesionala, fie de interes personal), si sa invocam "sfertul academic". Unii sunt de acord cu acest concept, altii il contesta. Adevarul, asa cum spune profesorul, nu este unul general valabil, ci difera in functie de cultura tarii respective.
"Un mare filozof german spunea: 'Exactitatea este la maximum pe meridianul de la Greenwich'. Cu cat te indepartezi de el, indiferent de ce parte, cu atat inexactitatea creste. De pilda, in Brazilia, exactitatea este o impolitete. Daca esti invitat la ora cinci dupa-amiaza la un ceai si tu vii la cinci fix, ii gasesti pe toti nepregatiti. Pe de alta parte, in Anglia, daca ai intarziat cinci minute, a doua oara nu mai esti invitat. Si este foarte bine asa, altfel iti organizezi timpul si iti faci programul. Din pacate, nu e vorba numai de sfertul de ora, ci si de jumatate, ba chiar si de o ora intreaga, uneori...".
Constantin Balaceanu-Stolnici a fost fumator de pipa multa vreme, fiind cunoscuta pasiunea sa de a colectiona pipe. Oare pentru cei care fumeaza se aplica vreun cod al bunelor maniere? Profesorul surade. "M-am lasat de fumat, dar pastrez pipele ca amintire. In legatura cu acest subiect trebuie sa spun ca, la modul general, politetea impune sa nu fumezi. Deloc. Daca esti undeva in societate si se fumeaza, trebuie sa ceri voie de la toti cei de fata. Regula aceasta era valabila si inainte: in Anglia, la club, daca voiai sa-ti aprinzi tigara, trebuia sa le ceri voie tuturor. Daca unul singur spunea 'Nu', atunci nu puteai fuma - chiar daca ceilalti erau de acord. Acum, daca e o scrumiera pe masa inseamna ca, in principiu ai voie sa fumezi, dar nu te scuteste de la a cere permisiunea interlocutorului", precizeaza Constantin Balaceanu-Stolnici.
Timpul pe care mi l-a acordat profesorul s-a incheiat. Ii multumesc, imi iau la revedere si plec ingandurata. Pentru multi - poate prea multi - bunele maniere sunt "de pe vremea bunicii". Insa discutia cu academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici m-a facut sa simt atat de intens "parfumul trecutului" si al vremurilor de odinioara, incat mi-as dori sa fim o planeta de... "demodati"!