Ea nu se confunda cu “rontaiala”, manifestata prin tendinta de a manca intre mese alune, covrigei, fructe, de a baga mereu cate ceva in gura, nici cu hiperfegia – excesul de alimente la masa, nici cu obezitatea, desi poate coexista cu aceasta, obezitatea putand avea si alte cauze decat bulimia. De asemenea, nu putem spune despre gurmanzi ca sunt bulimici, intrucat lor le place sa manance, savureaza gusturile, aspectul, prepararea mancarurilor.
Fiecare ingestie masiva este insotita de vinovatie…
Auzim adesea despre “crize” de bulimie, in care persoana incepe sa manace desi nu vrea, stie ca nu e bine si mananca foarte mult, fara sa mestece, umplandu-si gura, inghitind cu multa lacomie si voracitate orice, fara o ordine, fara sa prepare mancarea sau s-o puna pe farfurie.
“Nu ma pot gandi la nimic altceva decat la mancare”!
“Nu mai gandesc”, “Nu ma pot opri”, “Nu ma pot gandi la nimic altceva decat la mancare”, “Ma simt plina si totusi continui”, “Ma arunc pe mancare”, “Nu mai stiu ce fac, parca nu mai sunt eu”, “Stiu ca dupa ce mananc voi regreta dar nu ma pot abtine” etc sunt fraze care descriu impulsul, criza bulimica. In afara acestor momente, persoana poate manca normal, atat in privinta cantitatii cat si a comportamentului alimentar.
“De-abia astept sa raman singura ca sa mananc”
De obicei, consumul excesiv are loc cand persoana este singura, ea simtindu-se “libera” sa manace cat si cum vrea, fara sa fie stanjenita de altcineva. Pe de alta parte, multi dintre bulimici incearca sa foloseasca diferite persoane pentru a le opri atunci cand nu se mai pot controla. Ca in tot comportamentul bulimic, si relatia cu celelate persoane este perceputa cu ambivalenta, pe de o parte ca prieteni si ajutoare, dar in acelasi timp ca dusmani. “De-abia asteptam sa raman singura ca sa mananc” cat si “ar trebui sa stau mereu cu cineva care sa ma impiedice sa mananc”.
Cauzele crizei bulimice
In privinta momentului cand survine criza, ei spun ca este legat de o emotie puternica, adesea negativa, de o enervare sau chia lipsa unei bucurii. “A fost o zi proasta”, “Nu gasesc nimic care sa ma bucure, care sa-mi faca placere”, “Mancarea este singura mea satisfactie”. Este adevarat ca aceste persoane nu au activitati placute, hobby-uri, pasiuni, sporturi, activitati artistice. Depresia, uneori foarte severa se adauga tabloului patologic al tulburarii alimentare. Uneori apar si idei de suicid sau comportamente de autovatamare. Oricum, ingestia masiva de alimente urmata de voma este extrem de nociva si persoanele afectate de bulimie recunosc ca se simt epuizate dupa aceste crize.
Unele persoane sustin ca prin mancare gasesc o calmare a starilor insuportabile de furie, frustrare, neimplinire, nervozitate. Doar ca nu este vorba despre o calmare pentru ca exista foarte multa vinovatie si un efort enorm din partea organismului care nu ofera satisfactie, ci epuizare fizica si psihica.
Modalitatile de interventie
In privinta modalitatilor de inteventie, este nevoie de eforturi mari, adesea din partea intregii familii, cat si a unui psihoterapeut. Este practic un drum extrem de lung si anevoios pentru a descoperi cauzele care au dus la aceasta tulburare, legata de intreaga personalitate si nu doar de comportamentul alimentar.