Este a doua zi de cand as putea spune ca sunt in cel mai mare parc de distractii din lume. Fara sa platesc, fara sa vreau si fara sa imi dau seama m-am trezit in trenuletul groazei care da tura dupa tura si nu pare ca se va opri curand.
Sunt ametita, ma doare capul ingrozitor si vomit aproape tot ce mananc. Imi tremura mainile ca unui alcoolic si stau si zac, nici macar nu pot sa dorm. Azi-noapte, pe la ora 3, ajunsesem la capatul dozei generoase de rabdare pe care o aveam. Nu mai puteam sa vomit, desi simteam nevoia, eram atat de ametita si se invartea totul in jurul meu incat as fi luat un ciocan si as fi batut in cuie si lustra, si patul, si peretii, si dulapurile...
L-am sunat pe doctor cu intentia de „a-l vizita” in urgenta. M-a linistit. Eu care eram jenata de ceea ce mi se intampla pentru ca toata lumea imi spunea sa nu mai mananc si mi-ar fi fost rusine daca si doctorul mi-ar fi sugerat asta... Ei bine, nu are nici o legatura cu cat mananc. „Aaa, stai linistita! Asa se intampla dupa un anumit timp. Gynipralul ala e el bun, dar nu face numai bine!”
Mda... Frumos! Un bine nu vine niciodata singur. Stiam. Sa vina cum vrea el, numai sa ca binele meu a venit cu un rau. N-am decat sa ma sacrific. Ce sa fac altceva? Normal ca din doua rele aleg raul cel mai mic. Nu pot sa risc sa nasc prematur. Nu ma pot juca asa, chiar daca vorbeam de parc de distractii. E cat se poate de serios, raman in trenulet si merg mai departe. Gymipral si bafta! Matei sa fie bine. Cred ca e, face tumbe in continuare, ma impinge pe unde poate, tresare, isi face de lucru singur. Astea sunt momentele care imi dau putere sa infrunt orice, sa ma ridic de pe gresia din baie dupa ce am plans in hohote ca nu merit ce mi se intampla.
Mi-am revenit repede din criza de nervi, am si adormit spre ziua si am avut tot felul de vise ciudate. Prima oara am visat ca nascusem un baietel de 6 ani, probabil din cauza ca ma sperie cele doua luni care urmeaza si care vor fi, cu siguranta, luuungi. Apoi am visat ca eram la farmacie si ceream o injectie letala. Farmacista imi spunea ca nu au asa ceva si eram dezamagita. Urat! Vreau sa uit. Nu stiu de ce imi amintesc numai visele urate. De cate ori visez ceva frumos uit pana dimineata, imi amintesc doar ca am visat frumos si atat.
Sper sa fie mai bine azi. Ma simt ca o rufa stoarsa la 800 de rotatii... dar sunt increzatoare!