Ma simt atat de implinita sufleteste... Mogaldeata a primit ieri un cadou, al doilea cadou. Primul cadou l-a primit cam pe la trei luni (intrauterine): jucarii si accesorii de bebelus cu inscriptia FC Barcelona, aduse direct de la sursa. Extraordinare! (Multumim, Razvan!) Dar al doilea cadou ... este bestial. De fapt, e ceva obisnuit dar eu mi-am dorit asa ceva din frageda copilarie si mama mi-a cumparat abia a in clasa a VII-a. De asta mi se pare minunat si imi vine sa sar in sus de bucurie: ca baietelul meu are blugi inca din luna a VII-a (tot a VII-a si la el) de viata... intrauterina. Superbi! (Multumim, Mihaela!)
La vederea blugilor, taticul si-a anuntat intentia obsesiva de comanda un tricou cu Argentina care sa fie inscriptionat pe spate cu numarul 10 si „Diego”. Sper sa nu isi anunte dorinta de a-l boteza pe Matei in religia maradoniana...
Dar deocamdata Matei este la mine in burtica si trebuie sa am mare grija. Am terminat cutia de Gynipral dar inca nu am curaj sa stau fara. Mi-am mai cumparat una, o sa iau in continuare cate o jumatate de pastiluta la sase ore.
De ieri ma lupt cu aftele bucale, nu stiu de la ce au aparut. DAR... cel mai bun tratament (si la propriu, si la figurat) ramane glicerina boraxata. Mi-am cumparat si solutie contra aftelor bucale, am crezut ca face minuni. Un gust ciudat, intepator, dupa care m-am trezit ca ma manifestam ca o pisica lovita de masina. Imi amortise toata gura si nu o mai puteam tine inchisa pentru ca simteam ca mi se marise limba si ca imi atarna dintr-o parte in alta. Nu mai spun ca mi-a sunat telefonul chiar atunci si tonul vocii mele se asemana izbitor cu un latrat. N-am sa mai folosesc in viata mea asa ceva. Abia dupa ce am trecut peste asta am vazut si eu ce contine „potiunea magica”: lidocaina (anestezic). Eu am confundat reactia cu un inceput de soc anafilactic pentru ca am si de astea cateva la activ. M-am cam speriat un pic.