Zece lucruri pe care le stiu doar mamele

Sa fii mama este "cel mai" minunat, cel mai complet si cel mai special lucru din viata unei femei.

Sa fii mama este "cel mai" minunat, cel mai complet si cel mai special lucru din viata unei femei. Toate cele de mai jos sunt "secvente de dragoste pura", pe care femeile care au adus pe lume un copil, le cunosc. Iata zece lucruri pe care femeile, care nu au gustat experienta senzationala a maternitatii, nu le cunosc, inca. Iata ce cred zece mame, despre fascinata experienta a maternitatii.

1. Nu stiam ca statutul de mama si cel de femeie se pot impleti, atat de bine. "Inainte de a avea primul meu copil, am fost convinsa ca daca as deveni mama, viata mea de femeie, cu o viata sociala, cu preocupari diverse si cariera va inceta. Copilul meu are acum cinci ani. Muncesc, am o cariera infloritoare, ma bucur de viata, iar copilul meu este uluitor de perfect integrat in toate acestea, face parte din toate realitatile mele.  Efectiv nu imi mai aduc aminte cum era inaintea ca el sa existe, iar eu am 40 de ani, si baietelul meu exista doar de cinci", spune Iulia.

2. O casa plina cu jucarii. "Am doi baieti. Unul de opt ani si altul de cinci. De vreo sapte ani, incoace, casa mea – cea mai perfecta si mai eleganta casa din lume, care din anumite puncte de vedere a fost primul meu copil, dar unul cuminte...

- este acum o casa plina de jucarii. Am gasit bucatele de lego sub perna, in vasul de toaleta, masinute in frigider, in buzunarele pardesiului meu. Am jucarile lor chiar si pe birou, la serviciu. Sunt sute si sute de jucarii, jucarioare si bucatele din jucarii. Le gasesc in cele neasteptate locuri. Si de fiecare data ma fac sa zambesc", povesteste Nicoleta, in varsta de 38 de ani.

3. Nu stiam ca pot avea atat de multa rabdare. "Sunt o persoana plina de energie. Copilul meu, o fetita care are acum sapte ani, a scos la iveala cel mai rabdator si mai intelegator om de pe fata pamantului. Niciodata nu mi-am imaginat ca voi gasi in mine oceanul de rabdare pentru a face primul pas, a spune primele cuvinte, a reusi sa mergem la olita…... Sau noptile cu febra si nas infundat... Niciodata nu m-as fi imaginat ca sunt in stare sa ma joc alaturi de fiica mea, ore in sir cu papusi, ca pot avea rabdare sa raspund la 1000 de raspunsuri copilaresti, ca pot privi desene animate. Nu este adevarat ca cei mici cresc repede...", spune Andreea, de 35 de ani.

4. Nu credeam ca pot saruta atat de mult. "Am un bebe de un an si jumatate.
Nu cred ca exista pe lumea asta un copil care sa fie atat de pupat, ca micutul meu. Obrajori, manute, picioruse, delicioasa burtica, si sa nu mai vorbesc despre funduletul bombat si fin. Uneori, am sentimentul ca toate mamele din lume au convingerea ca puii lor sunt cei mai pupati copii din lume!"
, spune zambind, Cristina, de 30 de ani.

5. Nu mi-am imaginat niciodata ca ma pot distra atat de bine cu prichindelul meu. "Nu credeam ca ma pot distra atat de bine cu micutul meu. Ca vorbele lui sucite si stalcite pot fi atat de amuzante, ca lalaiala lui, cand se crede vedeta este atat de nostima, ca asocierile de cuvinte atat de simpatice", povesteste amuzata, Ana-Maria, mama unui baiat de cinci ani.

6. Nu am crezut niciodata in instincte. "Cand micuta mea a venit pe lume, un medic, femeie si ea, mi-a spus sa am incredere in instinctele mele de mama. Am zambit cu oarecare ironie si mi-am spus: 'Sigur, instincte, comunicare non verbala si telepatie, tot atatea prosti'. Am descoperit cu uimire, in cateva saptamani, ca stiu, pur si simplu, ce nevoie are puiul meu, ce durere, ca stiu ce si cum sa reactioneaz, iar acum cand are trei ani, stiu exact ce gandeste...", marturiseste Alexandra, de 27 de ani.

7.
Nu mi-am imaginat ca nu voi regreta silueta de dinainte de a fi insarcinata. "Aveam cea mai fina silueta inainte de sarcina. Mi-am revenit, dar nu mai sunt cea de dinainte. Nici abdomenul meu, nici sanii mei. Este formidabil faptul ca nu regret niciun moment. Regret doar spaimele pe care le-am avut cu privire la trupul meu, in timpul sarcinii...", marturiseste Maria, de 26 de ani, mama unei fetite de doi ani.

8. Nu credeam ca am sa fac cumparaturi pentru altcineva. "Pentru unii poate suna oarecum aberant. Poate ca eram egoista, poate ca din anumite puncte de vedere sunt inca egoista. Acum trei ani, cand copilul meu nu exista, nu credeam ca as putea merge la cumparaturi pentru mine si sa plec din magazin cu haine si jucarii pentru Mihnea, si doar o pereche de ciorapi, pentru mine! Abia acum o inteleg pe mama!" spune Silvia, de 28 de ani, mama unui baiat de trei ani.

9. Nu credeam ca in a fi mama gasesti atata putere. "Fiica mea are sase ani. Si azi, in momentele grele, de cumpana, de deruta si de teama pentru ziua de maine, reusesc sa gasesc si putere, si echilibru, si intelepiciune, si resurse ca sa o iau de la capat doar daca imi spun: 'Trebuie sa rezolv, pentru fiica mea'.
Mai mult, si azi, la sase ani de la venirea pe lume a copilului meu, inca am momente cand imi pare incredibil faptul ca sunt mama. Uneori imi spun: <'unt mama! Dumnezeule, ce bine, sunt mama!'
", marturiseste Ioana, de 30 de ani.

10. Nu am inteles dragostea mamei mele, pentru mine, pana cand nu am fost si eu mama. "Nu mi-am imaginat cat de totala, de profunda, de complicata si de mare este dragostea pentru un copil. Nu am crezut ca senimentele sunt atat de intense, de constante si ca pentru copilul meu as putea face in cel mai general sens, orice! Nu am inteles asta, decat atunci cand am avut un copil", marturiseste Valentina, de 33 de ani, mama unui baiat de patru ani.