Sa presupunem ca intr-o buna zi copilul tau, prea mic, dupa parerea ta, pentru astfel de curiozitati, te intreaba, cu un aer serios si preocupat: "Mama, ce este sexul? Crezi ca o sa mai existe sex cand voi creste eu mare?" Reactia ta este una de stupefactie, intri in panica si ai senzatia ca te blochezi. Ce ii poti spune, de unde sa incepi si unde sa te opresti cu explicatiile?
Nu te ingrijora! Fiecare parinte se confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu o asemenea situatie. A-i raspunde copilului la intrebari referitoare la problemele sexuale este o responsabilitate care ii sperie intotdeauna pe parinti.
Cu toate ca esti o mama comunicativa, ai sentimentul ca nu iti gasesti cuvintele. Dar nu este recomandabil sa eviti subiectul.
Oferindu-i explicatiile necesare si adaptandu-le contextului si varstei lui, il vei ajuta sa aiba un reper concret, iar copilul nu se va simti tentat sa caute raspunsuri la alte surse - care l-ar putea induce in eroare.
Copilul este o fiinta umana si, in mod evident, cu caracteristici sexuale specifice. Stim ca iti este greu sa accepti asta, pentru tine este tot un bebelus, dar la fel de dificil ii este si lui sa inteleaga si sa accepte faptul ca parintii lui sunt activi din punct de vedere sexual.
Chiar daca este inca mic, este cat se poate de normal sa fie curios relativ la corpul lui si la ceea ce il diferentiaza de copiii de sex opus.
Copiii de varsta foarte mica obisnuiesc sa-si atinga corpul cand sunt dezbracati, "explorandu-se" cand li se face baie sau li se schimba scutecele, manifestand o evidenta curiozitate si aratandu-se incantati de fiecare descoperire.
La varsta aceasta nu stiu sa fie modesti si cauta sa observe, din reactiile parintilor, daca ceea ce fac este bine. In consecinta, nu este indicat sa-l certi cand il vezi facand acest lucru sau sa-i indepartezi brutal manutele de pe corp.
Va ajunge sa fie rusinat de propriul corp si exista riscul sa dezvolte complexe de inferioritate greu de depasit, care vor avea serioase repercursiuni cand va ajunge adolescent.
Ce poti face? Ai la dispozitie mai multe posibilitati de a reactiona. Unii parinti prefera sa se prefaca a nu observa cand copilul se "exploreaza" si bolboroseste incantat de sine si de ceea ce descopera.
Este o solutie, dar nu cea mai indicata. Ideal, spun psihologii americani, este sa-i dai de inteles copilului ca, desi nu face nimic rau, este de preferat sa fie singur in astfel de momente.
Asa cum spuneam, nu ai de ce sa fii ingrijorata de acest tip de comportament. Cu toate acestea, daca micutul se arata preocupat numai de a se atinge si mangaia, in detrimentul oricaror alte activitati care ii faceau placere - de exemplu, joaca sau privitul la desene animate - este un semnal de alarma care nu trebuie neglijat.
Poate fi un indiciu ca cel mic a fost victima unui abuz de natura sexuala, mai ales daca preocuparea lui in aceasta directie a devenit predominanta.
Dupa ce micutul a ajuns la varsta de trei ani, poti incepe sa denumesti partile sexuale ale corpului ca atare. Poate ca iti va suna ciudat sau excesiv de stiintific, dar din moment ce copilul este capabil sa inteleaga si sa pronunte corect termeni precum vagin sau penis, nu exista nici un motiv pentru care ai evita acest lucru.
Falsele pudori nu-si au rostul. Gandeste-te ca, procedand astfel, copilul va invata si va percepe mai bine diferentele dintre sexe si, pentru ca a aflat de la tine, nu se va simti deloc jenat cand va auzi aceste cuvinte sau le va folosi.
De fapt, majoritatea parintilor procedeaza astfel. Un studiu Gallup realizat de specialistii americani a evidentiat ca 67 la suta dintre parinti se refera la partile intime ale corpului identificandu-le ca atare.
In functie de varsta copilului, ii poti spune de exemplu ca bebelusul apare dintr-un ou care se dezvolta, miraculos, la mami in burtica - si spunandu-i aceasta, indica propriul tau abdomen - si iese afara printr-un loc special, care se numeste vagin. Nu este necesar sa-i explici ce inseamna actul sexual si de conceptie, pentru ca este inca prea mic si nu il va putea intelege.