Shar-Pei - prea mic pentru o haina atat de larga...

Aparitie inedita in lumea canina, Shar-Pei-ul se remarca, cel putin vizual, prin doua trasaturi distincte: ridurile evidente atat in zona capului, cat si pe corp, si limba albastra.

Aparitie inedita in lumea canina, Shar-Pei-ul se remarca, cel putin vizual, prin doua trasaturi distincte: ridurile evidente atat in zona capului, cat si pe corp, si limba albastra.

Astfel, la pui, pliurile abundente atrag privirile tuturor ca un magnet, fie ca unora le place aspectul "sifonat", fie ca altora acesti caini li se par de-a dreptul urati.

Provenind din China, numele acestui caine deriva din doua ideograme chinezesti: "shu" = nisip si "pei" = piele, adica "piele de nisip", fara insa a fi clar daca se face referire la culoarea robei, la textura firului de par sau la infatisarea ce ne conduce cu gandul la dunele de nisip.

Oricare ar fi semnificatia denumirii, important de stiut despre Shar-Pei este faptul ca reprezinta o rasa chinezeasca veche, statuete infatisand asemenea caini fiind descoperite in mormintele imparatilor din dinastia Han (206 I.Hr.).

Fara a insista prea mult asupra istoricului rasei, amintim totusi ca - in urma decretului dat de Mao, in anul 1947, prin care toti cainii erau considerati rezerve de hrana - Shar-Pei-ul ajunsese pe cale de disparitie.

A fost salvat de americani, in urma unui impresionant apel facut in anul 1973 de catre Matgo Law, un student iubitor de animale din Hong Kong.

Articolul scris de acesta impreuna cu Chung Ching Ming, un alt compatriot al sau, a contribuit la perpetuarea rasei.

Daca in anii '70 Shar-Pei-ul era inscris in Guiness Book, fiind considerat cea mai rara rasa de caini din lume - numarand doar 45 de exemplare - in prezent ea este cunoscuta in intreaga lume, chiar si in tara noastra, depasind cu mult aceasta cifra. Cu toate acestea, in Romania nu este foarte raspandita, in special din cauza pretului prohibitiv si ideii preconcepute ca este greu de intretinut.

Daca in China era utilizat la vanatoarea de mistreti, la paza templelor, la luptele cu lei si chiar la luptele de caini, iar mai apoi mancat, in zilele noastre, Shar-Pei-ul este cumparat pentru paza si companie.

Poate ar trebui mentionat si faptul ca in tara de origine era considerat un caine purtator de noroc, superstitie cu care sunt intru totul de acord: cei 7 Shar-Pei ce fac parte din familia mea mi-au adus nu numai noroc, ci si foarte multa dragoste. Or, afectiunea unui caine este cel mai mare noroc pe care un iubitor si crescator de caini il poate avea.

Lasand, insa, la o parte sentimentele, trebuie sa dam cezarului ce-i al sau si sa subliniem trasaturile acestui caine plin de demnitate. Shar-Pei-ul este un caine calm, echilibrat, afectuos si devotat stapanului si familiei acestuia.
El iubeste neconditionat copiii si pentru ei se transforma in clown, suportandu-le toate capriciile. Cu strainii este, insa, neincrezator si rezervat.

Este demn, dar poate fi, totodata, incapatanat. Trebuie dresat cu tact, fiind un caine inteligent, dar cu personalitate, astfel ca proverbiala rabdare chinezeasca este necesara in cazul in care doriti sa va inscrieti cainele la un examen de munca.



Aspect general: este un caine alert, care inspira demnitate si incredere in sine, activ, compact, de marime medie, cu un profil patratos.

Capul este destul de mare, blana o are scurta si aspra, cu straturi de piele care atarna si-i acopera capul si corpul (gradul de ondulare a pielii este mai evident la pui, dar poate fi restrans numai la zona capului, a gatului si a greabanului la exemplarele adulte). Urechile sunt mici, forma botului este asemanatoare cu cea a hipopotamului, iar punctul de prindere a cozii este plasat destul de sus.

Proportii importante: inaltimea la greaban este aproximativ egala cu lungimea corpului (masurata de la stern, la punctul fesei).

Temperament este un caine nobil, alert, inteligent, avand un caracter princiar, sobru, independent. Este usor distant fata de straini, dar extrem de devotat stapanilor, fiind calm si increzator.


Capul este destul de mare, purtat cu mandrie, iar ridurile de pe frunte si obraji se prelungesc, formand salba.

Craniul este plat, lat, stop nu foarte pronuntat; trufa este mare, lata, de preferat neagra, dar nuanta poate varia in functie de cea a blanii.

Botul il are lat, plin si constituie elementul caracteristic al rasei, avand aceeasi latime pe toata lungimea. Buzele si partea superioara a botului sunt groase. Se tolereaza ingrosarea pielii sau prezenta unei cute la baza trufei.

Gura: este de preferat ca limba, cerul gurii, gingiile si babinele sa aiba o culoare albastrui-neagra; se tolereaza pete roz pe limba, insa limba complet roz nu este acceptata. Cainii cu roba de culoare deschisa trebuie sa aiba limba in intregime de culoarea lavandei. Dintii sunt puternici, muscatura in foarfece. Grosimea buzelor inferioare nu trebuie sa jeneze inchiderea corecta a maxilarelor.

Ochii Shar-Pei-ului sunt mici, de culoare inchisa, migdalati si afundati in cap.

Urechile sunt extrem de mici, groase, de forma unui triunghi echilateral, usor rotunjite la varfuri, marginile se pot ondula; sunt lipite de cap si dispuse frontal pe acesta, la o distanta apreciabila una de cealalta si orientate inspre ochi. Urechile erecte sunt descalificate.


Gatul este puternic, de lungime medie, bine ancorat pe umeri; nu trebuie sa aiba pliuri excesiv dezvoltate.

Corp: la adulti, cutele de piele de pe corp sunt indezirabile, cu exceptia greabanului si bazei cozii, unde exista pliuri moderate. Linia superioara coboara lejer dupa greaban, urcand apoi usor in zona renala.
Spatele este scurt si solid. Zona renala este scurta, lata, usor arcuita, crupa fiind destul de plata. Pieptul este lat si adanc, sternul ajunge la nivelul coatelor; linia inferioara usor ascendenta catre abdomen.

Membrele anterioare sunt drepte, de lungime medie, cu osatura puternica; pielea de pe membre nu prezinta pliuri. Umerii sunt musculosi, oblici, bine atasati de cutia toracica. Cainele are un metacarp usor inclinat, puternic, flexibil.

Membrele posterioare sunt musculoase, solide, moderat angulate; au aplomburi drepte; vazute din spate, sunt paralele. Nu sunt de dorit pliurile de piele pe coapse, pe gambe, pe metatars, precum si orice ingrosare a pielii pe jaret - jaretii sunt bine coborati.