Despre teama de viitor la început de 2012

Acum, la început de an, mulţi dintre noi se întreabă cum va fi 2012. Avem nevoie de răspunsuri, de încredere şi de speranţe. De cele mai multe ori, preferăm să ne fie date asigurări că

Acum, la început de an, mulţi dintre noi se întreabă cum va fi 2012. Avem nevoie de răspunsuri, de încredere şi de speranţe. De cele mai multe ori, preferăm să ne fie date asigurări că totul va fi bine de către o entitate în care credem- părinţi, şefi, stat, Dumnezeu. De multe ori apelăm la ”specialişti” ca să ne spună cum va fi viitorul - la ghicitori, astrologi, magicieni şi alţii.

Dar lucrurile sunt mai simple şi viitorul are mai multă legătură cu noi decât suntem tentaţi să credem.

Ne uităm după semne, avem tot felul de superstiţii şi de ce toate astea? În principal, pentru că ne e teamă. Ne e teamă de viitor, de ceea ce nu înţelegem şi de ceea ce ne poate afecta.

Nu e om căruia să nu-i fie teamă, dar ceea ce ne diferenţiază de multe ori e felul cum ne raportăm la ea.

Fac parte din categoria celor care cred că trebuie să lupte cu teama. E mai bine să fim stăpâni pe vieţile noastre decât să depindem mereu de alţii. Tot timpul căutăm semne, încercăm să descoperim viitorul, să descoperim cum va fi viaţa noastră. Ne formăm opinii, emitem păreri. Chiar şi siguranţa exagerată de sine ascunde teamă.

Cred că ne va fi mult mai bine dacă pornim de la ideea că trebuie să ne rezolvăm singuri problemele, să nu aşteptăm să fim salvaţi şi să nu cedăm.

Chiar mai mult, să-i ajutăm din suflet pe ceilalţi. Dar pentru asta e nevoie de încredere şi rezistenţă. E nevoie de seninătate.

Aşa că noul an va fi extrem de asemănător cu părerea noastră sinceră despre el. A fiecăruia dintre noi. Dacă îl privim fără speranţă, atunci sunt multe de pierdut, dacă îi dăm o şansă atunci o vom avea.