De ce mint parintii ?

Abilitatea de a ascunde adevaruri dureroase face parte din arsenalul fiecarui parinte. Nu ii vei spune niciodata ca pestisorul a murit si l-ai aruncat sau ca te enerva papagalul si ai lasat fereastra deschisa intentionat.

Minciunile nevinovate sunt binevenite, cu conditia ca adultilor sa distinga limita dintre acest fel de minciuni si cele cu adevarat daunatoare, afirma psihologii revistei canadiene „Today’s Parent” intr-un articol pe aceasta tema.

Cand si tu iti crezi minciunile

Mai grav este ca, uneori, si cei care mint ajung sa creada ceea ce spun. Elena P. recunoaste surprinsa cum i s-a atras atentia ca nu are grija de fetita ei.

„Ma plimbam cu fiica mea de patru ani prin parc si era destul de racoare. O alta mama a venit indignata sa ma intrebe de ce nu ii pun o caciulita, spunandu-mi ca se va imbolnavi cu siguranta. I-am raspuns enervata ca eram de zece minute in parc si oricum nu are motive sa se ingrijoreze pentru fetita mea. De fapt trecusera mai bine de doua ore. Chiar si dupa ce fiica mea a racit, nu am recunoscut ca am stat doua ore in parc. Ma intrebam daca sunt o mama iresponsabila, dar ma consolam cu gandul ca nu am stat mult, adica ma minteam singura”, povesteste Elena.

Ce risti atunci cand deformezi adevarul

La doctor. Minciunile acceptate sunt acelea prin care ii convingi pe cei mici sa isi ia medicamentele: in loc de sirop de tuse, le spui ca este sirop de ciocolata. Insa niciodata nu trebuie sa minti doctorul, pentru ca acest lucru poate fi daunator. Mihaela D., din Constanta, recunoaste ca a recurs la o minciuna involuntara, pe care in prezent o regreta.

„Medicul pediatru m-a intrebat daca baietelul meu de trei ani a renuntat la suzeta si, fara sa ma gandesc la urmari, i-am raspuns ca da, dar nu era adevarat. Imi convenea ca atunci cand avea suzeta, nu plangea. Acum este mare si trebuie sa poarte, pentru o perioada, aparat dentar”.

Parinti competitivi. „Copilul meu este foarte destept pentru varsta lui” si „fiica mea are numai zece pe linie” sunt cateva dintre laudele parintilor.

Este posibil sa nu fie intotdeauna adevarate si nu trebuie sa concurezi cu ceilalti parinti. In plus, este o greseala majora sa iti lauzi copilul in prezenta lui, dar mai ales sa si minti. Cel mic va fi primul care va crede aceste laude si va avea o parere prea buna despre el, chiar si atunci cand va creste.

Parintii ideali. Toti parintii vor sa fie admirati, dar din prea multa grija de a nu da gres in misiunea de mama sau tata, mint. Este in regula daca nu ii spui colegei de serviciu ca inca mai schimbi scutece sau ca, din vina ta, cel mic a facut insolatie. Dar daca nu stii la ce temperatura sa incalzesti laptele, mai bine spune adevarul si apeleaza la ajutorul apropiatilor.

ATENTIE!

Exemple proaste

Cei mici isi dau seama cand parintii mint si le urmeaza exemplul.

„Nu e simplu sa spunem ca cel mic nu a implinit inca sapte ani si sa luam bilete reduse de tren? Dorim o minivacanta de familie in mijlocul saptamanii, asa ca sunam invatatoarea si ii spunem ca micutul nu se simte bine si o sa lipseasca doua zile? Acesta ar putea fi startul absentelor nemotivate de la scoala”, afirma psihologul Dana Marin.