Darnicia si religiozitatea, mostenite genetic

Altruismul si empatia fata de cei din jur nu ar fi exclusiv rezultatul educatiei intr-un mediu religios, ci si a bagajului genetic al unei persoane, considera o cercetatoare americana in revista Journal of Personality. Studiind comportamentul unor gemeni adulti care au crescut in medii separate, Laura Koenig a constatat ca factorul genetic e foarte important pentru a explica de ce unii oameni sunt darnici si plini de compasiune, chiar si in lipsa unei educatii in acest sens. "Nu exista, desigur, o gena a religiozitatii, dar indivizii tind sa aiba predispozitia de a se purta intr-un anumit fel", crede cercetatoarea, convinsa ca "genele predispun la acest tip de comportament". Psihologii recunosc ca religiozitatea e un factor de protectie antisociala si o influenta pozitiva asupra implicarii in societate, dar comunitatea stiintifica nu imbratiseaza unanim "programarii" indivizilor catre anumite atitudini in relatiile cu ceilalti. Aparent, afirmatiile cercetatoarei americane dau apa la moara celor care incearca sa demonstreze ca si homosexualitatea, si anumite comportamente antisociale sunt mostenite genetic. Din punct de vedere religios, inscrierea in gene a predispozitiilor comportamentale, fie "bune", fie "rele" in ochii societatii, ar dovedi ideea "pacatelor mostenite". In Cartea Deuteronomului din Vechiul Testament, se spune ca Dumnezeu "pedepseste vina parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam". Reversul medaliei, in sprijinul teoriei de mai sus, consta in afirmatia divina imediat urmatoare: "Si ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele". (B.M.)