Osteoporoza, boala care afecteaza si barbatii

Osteoporoza este o afectiune caracterizata prin reducerea densitatii minerale osoase cu compromiterea structurii oaselor. Acestea devin poroase si fragile, iar riscul de fractura este foarte crescut.

"Boala oaselor de sticla" mai este denumita, pentru ca se pot produce fracturi la cele mai mici si usoare caderi, sau lovituri.

Pierderea de masa osoasa este silentioasa si progresiva. De cele mai multe ori nu exista niciun simptom pana la aparitia primei fracturi. Mai ales femeile se "pregatesc" sa-si adauge suferinta pe lista, cunoscand coincidenta instalarii afectiunii, cu menopauza, dar ceea ce este mult prea putin cunoscut este ca si barbatii pot suferi de aceasta boala.


Care sunt factorii de risc pentru barbati?

  • insuficienta androgenica;
  • carenta de Calciu si vitamina D;
  • fumatul;
  • consumul de alcool;
  • cancerul de prostata.

In lume, 1 femeie din 3, si 1 barbat din 5, sufera de osteoporoza. Este un procent mai mare decat cel al cancerului de san, sau al cancerului de prostata.



Osteoporoza debuteaza prin complicatii

 
Boala se instaleaza "pe furis" inca din tinerete
si se manifesta abia dupa varsta de 50 de ani. Se poate suspecta un diagnostic de osteoporoza daca:

  •  apar pierderi de inaltime, dureri cronice de spate, cu iradieri laterale;
  • persoana afectata urmeaza un tratament medicamentos ce poate induce osteoporoza, cum ar fi corticoizii, diureticele, anticoagulantele, sau antiacizii cu continut ridicat de aluminiu;
  • s-a produs o fractura dupa o cadere sau lovire usoara;
  • persoana este consumatoare de alcool in cantitati mari si/sau fumeaza peste un pachet de tigari pe zi;
  • au existat episoade de amenoree pentru mai mult de 12 luni, in afara unei sarcini;
  • menopauza s-a instalat inainte ca femeia sa fi implinit 45 de ani;
  • persoana afectata sufera de tulburari ale tiroidei, boala Chron, boala Cushing, anorexie nervoasa;
  • persoana afectata a suferit interventii chirurgicale pe stomac sau este depresiva.


Diagnosticul bolii


Acesta se bazeaza in cea mai mare parte pe anamneza corecta si amanuntita, pe examenul fizic si pe determinarea densitatii masei osoase.
Importanta diagnosticarii precoce consta in faptul ca un tratament incipient, poate preveni fracturile, complicatiile cele mai de temut ale bolii, prin consecintele lor: imobilizare si interventii chirurgicale.  Fie ca se apeleaza la absorbtiometria duala a energiei cu raze X - DEXA, la ultrasunete, la ecografie, radiografii sau tomografii computerizate, important este ca boala sa fie depistata in faza incipienta.


Care sunt optiunile de tratament?


Nu exista medicamente care sa vindece boala, dar pot incetini evolutia. Tratamentul poate stopa pierderea de masa osoasa si creste densitatea osoasa, prevenind astfel fracturile. Tratamentul este medicamentos, cu medicamente care opresc scaderea densitatii osoase si cresc rezistenta osului, dar si cu suplimente de calciu si vitamina D.

 
Tratamentul nemedicamentos se refera la modificarea stilului de viata: renuntarea la fumat si la alcool si consumul de alimente cu continut ridicat de Calciu si vitamina D. Alimentele trebuiesc alese cu grija, tinand cont de efectele atat de nocive ale aditivilor alimentari. Se vor recomanda in special consumarea produselor lactate, a pestelui, fructe si zarzavaturi.

Si nu in ultimul rand, exercitiile fizice efectuate cu regularitate, care sporesc rezistenta osoasa. Totusi, in cazul  persoanelor varstnice, miscarile trebuiesc efectuate cu precautie si eventual cu supraveghere medicala, pentru a evita tocmai traumatismele osoase.  
 

Cum putem sa o prevenim?


Inca din copilarie se face preventia osteoporozei, prin exercitiu fizic si alimentatie sanatoasa, cu un aport adecvat de calciu si vitamina D.


Profilaxia si tratamentul rahitismului la copil reprezinta din acesta perspectiva un factor care va influenta in mod esential calitatea vietii viitorului adult.