Artrita reumatoida: terapia biologica

Artrita reumatoida reprezinta in mod cert reumatismul inflamator cel mai frecvent, ea afectand aproximativ 1% din populatia generala. Severitatea bolii rezulta din faptul ca peste 50% din pacienti isi inceteaza activitatea profesionala in primii 5 ani de boala, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate grava in primii 2 ani de evolutie.

"Artrita reumatoida este o afectiune severa, care afecteaza capacitatea de munca," declara dr. Catalin Codreanu, presedintele Ligii Romane contra Reumatismului. Aparitia unor leziuni viscerale este responsabila de scurtarea duratei medii de viata cu 5 pana la 10 ani. Consecinta majora a acestei afectiuni este dizabilitatea. "Pierderea capacitatii de munca este cea mai costisitoare consecinta a artritei reumatoide precoce," completeaza dr. Codreanu.


Artrita reumatoida trebuie tratata precoce

In ciuda progreselor majore din domeniul terapiei, pana in prezent nu se cunoaste nici un remediu curativ pentru artrita reumatoida, dupa cum nu sunt disponibile nici metode profilactice. Tratamentul optim al bolii necesita un diagnostic precoce, precum si utilizarea la timp (adica suficient de devreme) a agentilor care reduc probabilitatea leziunilor articulare ireversibile. "Este foarte important sa tratam un pacient precoce, cand simptomele nu evolueaza mai mult de doi ani," explica dr.

Magda Parvu, sef sectie reumatologie la Spitalul Clinic Colentina.

Progresele ultimilor ani in intelegerea mecanismelor patogenice ale bolii au condus in mod necesar la evolutii majore in terapia artritei reumatoide. Recunoasterea rolului central al citokinelor si in special al TNF alfa, in fenomenele imunoinflamatorii din sinoviala reumatoida a determinat testarea ipotezei privind controlul evolutiei artritei reumatoide prin blocarea TNF alfa.


Terapia biologica (agentii anti-TNF)

Studiile clinice ale ultimilor ani au demonstrat ca blocantii de TNF alfa determina o ameliorare rapida si importanta a evolutiei clinice a bolii (durere si inflamatie), generand implicit o imbunatatire substantiala a calitatii vietii pacientilor tratati, dar si un efect unic de oprire a progresiei radiologice (distrugerii structurale articulare) caracteristice bolii.

Blocantii TNF sunt indicati la bolnavii cu artrita reumatoida care este activa, in ciuda unei cure terapeutice complete si corecte cu una sau mai multe terapii de fond.
Pentru a facilita decizia terapeutica, a fost de asemenea cuantificat gradul de activitate al artritei reumatoide, necesar pentru a indica blocantii TNF. Astfel artrita reumatoida trebuie sa prezinte un scor DAS 28 de peste 3,2 sau asocierea a cel putin 5 articulatii tumefiate si dureroase cu un raspuns anormal de faza acuta.

Demonstrarea faptului ca blocantii TNF incetinesc sau chiar opresc progresia bolii (fapt dovedit pe baza scorurilor radiologice) deschide perspectiva utilizarii lor precoce in evolutia bolii (inainte de instalarea leziunilor osteoarticulare).

Blocantii TNF pot fi administrati numai sub supravegherea unor medici experimentati in diagnosticul si tratamentul artritei reumatoide, inclusiv in evaluarea:

  • evolutiei bolii
  • eficientei si tolerantei terapiilor imunomodulatoare.

Inainte de initierea terapiei se impune stabilirea unor obiective specifice fiecarui pacient.
Medicul va face o examinare clinica completa, inclusiv o Rg. toracica, pentru a exclude eventualele contraindicatii. Este utila efectuarea unor Rg. de maini si  picioare la inceputul terapiei si apoi anual, pentru a monitoriza evolutia leziunilor articulare.


Contraindicatii

Utilizarea blocantilor TNF este contraindicata in caz de infectii acute sau cronice (inclusiv TBC) sau de neoplazii recente. Aparitia acestora in cursul terapiei impune intreruperea tratamentului, ce nu va fi reluat decat dupa vindecarea completa si in cazul in care riscul recurentelor este scazut.

Pentru o corecta monitorizare a eficientei terapiei antiTNF, raspunsul fiecarui pacient va fi evaluat cu ajutorul unor criterii validate de raspuns, fie criteriile EULAR, fie cele ale ACR. Acestea includ:
  • evaluarea numarului de articulatii tumefiate si dureroase;
  • determinarea reactantilor de faza acuta (VSH si PCR);
  • evaluarea globala a evolutiei bolii de catre medic si de catre pacient (pe scara analoga vizuala sau pe o scara cu 5 grade);
  • evaluarea gradului de durere articulara (pe scara analoga vizuala de 100 mm);
  • o evaluare functionala (cum este HAQ).
 
Bazat pe intelegerea mecanismului molecular al bolii, tratamentul anti-TNF deschide o era noua in terapia artritei reumatoide.
Acesta induce o ameliorare rapida a evolutiei bolii (durere si inflamatie), imbunatateste calitatea vietii pacientilor si exercita un efect unic de oprire a progresiei bolii.