A fumat fumat multi ani si intr-o zi a aflat diagnosticul necrutator: cancer pulmonar. Dupa o lupta crunta cu boala, a reusit sa o invinga, ajutat de medici, un tratament de ultima generatie, dar si de gandurile bune, optimism si sprijinul celor dragi. Citeste si tu povestea unui supravietuitor al cancerului bronhopulmonar!
Ma numesc Tamboi Arica, am 53 de ani, sunt de meserie lacatus sudor, dar sunt pensionar de un an de zile, datorita faptului ca am fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Am fumat 35 de ani, iar in ultimii ani am fumat cate 50 de tigari pe zi. Am lucrat si in mediu toxic, dar cu ani in urma: fum de gaze de la sudura, vopsele, dar n-am simtit niciodata ca as avea ceva la plamani. Ma consider un om implinit. Am o familie foarte bine pusa la punct, am trei copii, din care cel mic are sapte ani. Sunt un om activ, imi place sa ma plimb cu masina, sa ies la aer curat, sa mai misc cate ceva pe langa casa.
Am fost diagnosticat in 2007 cand am facut o operatie pentru un hidrocel. In urma radiografiei mi s-a gasit o tumora la plamanul stang. Interesant este faptul ca, cu 7 luni inainte am facut o alta raza, pentru a ma angaja undeva si nu s-a vazut nimic. Am fost indrumat catre sectia de chirurgie toracica de unde am fost trimis urgent sa fac o tomografie computerizata. Apoi mi s-a spus ca trebuie sa ma operez urgent, pentru ca boala a fost descoperita la timp. Eu am tusit ani de zile si am crezut ca este din cauza fumatului. In ultima perioada tusea se agravase. Nu am scuipat niciodata sange insa cu putin timp inainte de operatie am sismtit o durere in piept, dar am crezut ca ma dor muschii si atat. Nu m-am gandit deloc ca as putea sa am ceva la plamani.
"Am acceptat diagnosticul si m-am gandit: trebuie sa traiesc, sa ma fac bine, sa cresc copilul asta. Asta e viata mea"
N-am stiut nimic despre aceasta boala si am ramas pur si simplu blocat cand mi s-a spus ca am cancer la plamani. Diagnosticul l-am aflat de la chirurgul care m-a operat. In prima faza atat eu cat si sotia mea ne-am speriat foarte tare. Eu am fost un om puternic, nu m-am gandit niciodata la boala. Cand am aflat acest diagnostic gandul meu a fost la copilul emu de 7 ani ani si m-am gandit ca trebuie sa ma fac bine ca sa pot sa il cresc. Prietenii au venit la mine la spital, m-au vizitat, s-au necajit si ei. Mi-au spus sa nu mai fumez, sa fiu linistit, sa fiu tare. Eu tare am fost tot timpul, v-am spus, eu nu m-am necajit niciodata, fizic am fost foarte bine, poate si asta m-a ajutata mult. Am acceptat diagnosticul si m-am gandit: trebuie sa traiesc, sa ma fac bine, sa cresc copilul asta. Asta e viata mea.
A urmat tratamentul cu citostatice...
Am fost trimis apoi la tratament la oncologie. Am facut 6 serii de perfuzii cu citostatice. Oncologul meu mi-a spus despre tratamentul citostatic ca dupa o zi, doua dupa ce ma externez din spital, o sa simt durere de oase, dar nu un timp indelungat, iar in perioada tratamentului o sa imi cada parul. Intr-adevar am ramas chel complet. Dupa perfuzii ma simteam vreo 2 -3 zile rau. Dureri de oase, oboseala, nu aveam pofta de mancare. Dupa tratament totul a revenit la normal.
...Apoi a venit solutia salvatoare
Dar chimioterapia nu m-a ajutat deloc, iar doamna doctor mi-a recomandat un tratament nou, sub forma de tablete ca sa scap de tumora. Mi-a spus ca mi-a facut o cerere si trebuie s-o trimita la Bucuresti, daca mi-aproba sa iau medicamentul asta, e foarte bine. Apoi m-a chemat din nou si mi-a spus ca mi s-a aprobat si pot sa iau pastilele imediat. Mi-a vorbit despre acest tratament, mi-a dat si un pliant cu niste poze, mi-a spus sa nu ma sperii daca or sa apara niste bube pe fata, pentru ca asta se cheama alergie, iar daca fac alergia asta isi face efectul medicamentul. Sotia mea se uita foarte mult pe internet si imi spune tot timpul de acest tratament. Mi-a spus si cand mi s-a aprobat, m-a incurajat foarte mult si m-a ajutat foarte mult psihic.
Dupa primele 30 de pastile mi s-a redus tumora la jumatate si dupa urmatoarele 30, aproape complet si de atunci incoace, nu mai e nimic. Acum sunt in tratament cu aceste tablete de un an si o luna si ma simt foarte bine, ma simt sanatos.