Ce este homeopatia?

Cu ce  se aseamana homeopatia?

Aici nu ne mai ajuta definitia ci trebuie sa venim cu amanunte (veti fi remarcat ca, etimologic, denumirea corecta ar trebui sa fie "homoeopathia"). Din vechi timpuri s-a observat ca, in anumite conditii, o substanta chiar inofensiva poate deveni daunatoare organismului, daca ea este administrata, voit sau din intamplare, in cantitate prea mare sau in mod repetat.

Dictonul din popor ca "ce e mult nu e bun" vine sa confirme acest mare adevar, iar exemplele sunt multiple in viata omului. Deci, altfel spus, se pot produce anumite dereglari ale functiunilor organismului prin contactul, repetat, nociv, cu anumite substante, dereglari care se exteriorizeaza prin semne si simptome (suferinte).

Nu este nici un secret ca in anumite conditii chiar si unele alimente din hrana obisnuita pot deveni nocive iar multe boli de nutritie aparute din cauza abuzurilor alimentare sunt bine cunoscute. Arterioscleroza are la baza tot asemenea cauze.

Sa luam si un exemplu mai simplu: cine poate sa manance zi de zi sau de mai multe ori pe zi un acelasi aliment ? Fasole, sa zicem. Toti care vor face acest lucru se vor vaita repede cam de aceleasi tulburari. Tot asa cum se intampla si in alte situatii, chiar daca stimulii nocivi nu sunt neaparat substante, dar actioneaza tot repetat si cu mare intensitate.

Munca intensa, fara odihna, de exemplu, duce la surmenaj grav si insomnii rebele. Dupa cum venirea zi de zi in contact, la locul de munca, cu o persoana cicalitoare sau cu un sef care te bodogane tot timpul pe aceiasi tema, cu aceleasi neincetate reprosuri sau ironii, toata lumea stie ca asa ceva te poate imbolnavi de nevroza. Bineinteles asta tine si de sensibilitatea persoanelor in cauza.

Toate acestea parca ar creia in interiorul fiintei noastre niste conflicte care dau peste cap functiile normale ale organismului iar simptomele aparute denota bulversarea acestor functii intr-un grad mai mare sau mai mic, care tine de reactivitatea diferita a fiecaruia dintre noi si de pragul de intensitate al stimulilor negativi.

Medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843), care este considerat parintele homeopatiei, a fost martorul unei experiente uluitoare, acum peste 200 de ani. Se lasase de medicina pentru ca, desi fusese un eminent student, curand dupa terminarea facultatii s-a declarat nemultumit de rezultatele pe care le obtinea in tratarea pacientilor sai si, cunoscand sase limbi straine, s-a apucat de traduceri de carti.

Lucrand la o asemenea carte, a fost surprins de o afirmatie a autorului privind modul de actiune asupra stomacului al unei substante, chinina, care era bine cunoscuta indeosebi pentru efectele ei benefice in tratarea malariei, a frigurilor de balta cum e denumita aceasta boala in popor. Vrand sa vada "pe propria lui piele" daca apar fenomenele respective la stomac, si-a administrat cateva zile acest medicament, el fiind perfect sanatos.

Spre stupefierea lui, a trantit o boala absolut asemanatoare cu malaria, cea pe care chinina o trata la bolnavii de friguri. Aceasta experienta providentiala a insemnat confirmarea unui principiu deja formulat pe vremea lui Hippocrate, parintele medicinii, privitor la tratamentele prin "similii" alaturi de tratamentele prin "contrarii" bizuite pe cel de al doilea principiu, cel al medicinii conventionale (alopate).

A putut astfel sa-si explice si semnificatia unui alt dicton stravechi ramas obscur, care spunea "Ceea ce produce raul vindeca raul". Cu alte cuvinte, o aceeasi substanta, care poate produce la omul sanatos anumite tulburari, simptome, poate sa vindece simptomele asemanatoare pe care le manifesta un om bolnav.

Homeopatia este deci o parte a medicinei, o disciplina terapeutica, ce trateaza pacientii cu simptome asemanatoare celor aparute in experimentele cu anumite substante pe loturi de oameni sanatosi.


Ce face, de fapt, medicul la o consultatie medicala homeopatica?

Medicul sta de vorba cu bolnavul si afla care sunt suferintele sale, exprimate prin semne si simptome ale intregului organism. Pe baza lor trece apoi la analiza substantelor care au produs simptomele respective in experimentele anume facute pe oameni sanatosi.

Substanta respectiva, preparata printr-o tehnica speciala, putin cunoscuta de medicina conventionala, devine remediu homeopatic, ea "stiind" care este drumul pana la centrii care regleaza organul sau tesutul bolnav si astfel readuce organismul la cote normale, uneori in mod miraculos.

Ceea ce este extrem de important si apartine numai homeopatiei este faptul ca, atat demersul pentru cunoasterea simptomelor si pentru gasirea remediului potrivit acestor simptome, cat si cel legat de efectele curative ale tratamentului homeopatic bine condus, vizeaza intregul organism dereglat de boli, considerat asa cum este, ca un tot unitar; iar efectele terapeutice sunt tintite de remediul bine ales tocmai la nivelul tuturor organelor sau tesuturilor afectate de boala.

Aici nu mai este vorba ca, pentru tulburarile de vedere de exemplu, de care se plange pacientul la consultatie, sa se duca la oftalmolog, pentru manifestarile cutanate - la dermatolog, pentru cele abdominate - la internist, etc., ca si cand organismul ar fi impartit pe felii, fiecare specialist fiind stapan pe felia lui.

Remediul corect ales de medicul homeopat va readuce ordinea si normalitatea functiilor dereglate ale intregului organism, dupa anumite legi specifice acestui tratament, ceea ce face ca homeopatia sa poata aborda orice patologie si sa o conduca spre vindecare durabila. Aceasta munca a medicului, de identificare a remediului potrivit suferintelor fiecarui pacient cere timp, stiinta si rabdare si nu este deloc usoara, mai ales ca pana in prezent se cunosc peste 3.000 de remedii experimentate.

Nu este usoara si pentru faptul, ati remarcat, ca homeopatia lucreaza cu organismul intreg, nu cu boli ale unor segmente ale acestuia, in conceptele homeopatiei neexistand boli partiale. Nu este usoara de asemenea si datorita faptului ca tratamentul homeopatic este eficace si sigur numai in masura in care medicul a detectat efectiv remediul corespunzator semnelor adevarate ale bolii, cele care sunt furnizate de bolnav si nu rareori pacientul spune medicului ce vrea si poate nu ce trebuie spus cu toata sinceritatea, acuratetea si precizia.

De aceea am deschis o pagina speciala pe Internet, dedicata publicului larg si pacientilor care fac tratamente homeopatice care isi propune sa creeze o punte de legatura intre medicul homeopat si pacient, ca acesti doi factori, medicul si pacientul sa conlucreze pentru idealul lor comun, de lupta apriga si cat mai sigur biruitoare, cu boala.

Exista multi detractori ai homeopatiei. Exista inca si mai multi ignoranti ai acestui domeniu terapeutic ; chiar si printre medici, pentru ca in facultatile de medicina nu se vorbeste aproape nimic despre bazele teoretice si practice ale acestei discipline. Se stie, in mare, ca homeopatia este "...aia care trateaza bolile cu niste bobite albe", cu niste substante diluate atat de mult ca nu mai ramane nimic din ele, deci se trateaza, spun ignorantii (cu diploma!), cu "nimic", iar efectele posibile sau reale sunt puse pe seama autosugestiei pacientilor sau a psihoterapiei.

Aproape ca la fel gandeam si eu pana mai acum vreo 25 de ani. Atunci am vazut insa minunea cu ochii proprii, am vazut "faptul" care nu minte si nici nu vorbeste cu pacat. Am vazut cum s-a vindecat cainele meu lup, otravit, care tragea sa moara, cu toate explorarile si tratamentele laudabile facute de colegii de la Facultatea de Medicina veterinara. S-a vindecat cu niste "bobite albe" homeopatice, stabilite de un medic homeopat valoros, bobite care aveau chiar si un nume latinesc, international, nu erau deloc anonime sau "nimicuri".

Intr-o saptamana a redevenit chipesul meu caine, cu care ma mandream cand il plimbam. Sa fi actionat, in locul granulelor respective, autosugestia cainelui meu sau psihoterapia indusa spectacular de medicul homeopat adresata unui necuvantator supradotat, ascultator si intelegator al limbii romane ? In fata faptului, a doua zi m-am apucat sa invat homeopatie, desi aveam peste cincizeci de ani... si o tin tot asa de atunci.

Este clar deci, ca Homeopatia s-a impus, traieste si se dezvolta numai prin rezultatele ei concrete obtinute in tratarea bolilor , de peste doua sute de ani incoace. Cei mai fideli cunoscatori ai eficacitatii ei sunt bolnavii. Pentru ca ei traiesc faptele. Cu vorbele e greu sa convingi pe cineva, mai ales daca acel cineva este opac altor raze de lumina.

Recomand vizitatorilor portalului TopSanatate si celor ce vor sa cunoasca mai mult despre homeopatie, ca stiinta si arta terapeutica, sa vizioneze pe Internet relatari mai dezvoltate si variate, selectand link-urile de la urmatoarea adresa web : www.homeopatia.ro