Iti reamintesc de intalnirea noastra pe Forum, in fiecare Luni intre 10 si 15.Click AICI
Parintii se intreaba daca este “normal” ca atatea ore adolescentul sa fie doar cu calculatorul, sa renunte la alte activitati sau distractii. Daca este “bine” ca un interval de timp atat de mare sa fie ocupat de activitatile la calculator.
Pentru a gasi raspunsuri la aceste probleme este nevoie ca fiecare parinte sa se apropie de cuplul adolescent-calculator pentru a afla ce se intampla in el. Asta inseamna pe de o parte ca parintele sa fie interesat sa afle ce ii ofera calculatorul adolescentului (jocuri, distractie, suspans, sursa de informare, comunicare cu oameni din fata altor calculatoare, filme, muzica etc) si pe de alta parte, care sunt motivele pentru care adolescentul prefera drept “partener”calculatorul in locul cartilor, sporturilor, filmelor la cinema, intalnirilor “reale” cu prieteni etc.
Daca, dimpotriva, parintele nu incearca sa inteleaga ce se intampla, ci considera ca tot ce face adolescentul sunt “prostii” sau este in postura celui care cauta zadarnic o solutie, sansele de a afla cauzele, motivatiile, placerile si suferintele adolescentului sunt minime. In cele mai multe dintre situatii, parintii apeleaza fie la “autoritate”, interzicand accesul la calculator, fie se lamenteaza ca adolescentul nu le asculta sfaturile, nu-i respecta, nu-i iubeste, nu vrea sa comunice cu ei.
Sigur ca in cei 20-30 de ani, care il separa pe adolescent de parintii sai, s-au intamplat multe lucruri, au aparut noutati si este greu mai ales pentru cei a caror meserie nu este legata de calculator sa tina pasul cu tot ce apare, cu limbajul respectiv, cu posibilitatile pe care le ofera tehnica.
In ce consta tentatia?
Daca vorbim cu adolescentii, vom afla ca ei fac schimb de filme, de muzica, acceseaza diferite site-uri pe care cauta referate pentru la scoala, vorbesc intre ei si cu necunoscuti pe diferite forumuri, pun intrebari pentru afla toto felul de lucruri, se joaca, invata in masura in care sunt interesati de anumite domenii.
Suntem cu totii de acord ca timpul petrecut in fata calculatorului creste atat la adolescenti cat si la oamenii maturi. Activitatea pe internet se dezvolta cu o viteza ametitoare. Majoritatea oamenilor folosesc mailul pentru corespondenta, programele de chat pentru a vorbi cu cunoscutii, mai toate firmele au site-uri cu serviciile pe care le ofera, imagini, informatii, costuri, date de contact. Mai toti folosim, celebrele de acum, “motoare de cautare” pentru a afla tot felul de informatii, pentru a ne cauta medic sau restaurant, pentru a gasi o carte sau un film, textul unui cantec sau imagini dintr-un anumit loc.
Ne punem intrebarea acum, cand ne trebuie cateva secunde pentru a gasi o poezie sau o fotografie cu pinguini, cum faceam inainte ca motoarele de cautare sa lucreze pentru noi? Foloseam carti, rascoleam prin biblioteca, sunam prieteni, colegi, bantuiam prin librarii sau ne lasam pagubasi…De aici oare tentatia atat de mare pe care o simtim de a sta in fata calculatorului? Accesibilitatea, viteza si diversitatea pe care le ofera ii fac pe adolescenti sa renunte la dans, sport, citit, pescuit, teatru si atatea altele? Sa ajunga calculatorul sa ocupe tot timpul liber?
In aceste conditii cand calculatorul si internetul ofera atatea lucruri, ne satisfac curiozitatea, ne scutesc de cautari, de socoteli, de cumparaturi, cum sa facem sa mai acordam o sansa si activitatilor care nu presupun statul pe scaun cu ochii in monitor? Cum sa ii facem pe copiii si adolescentii nostri sa se implice si in alte activitati?
Ce putem face?
Un raspuns posibil ar fi sa le dam propriul exemplu, sa plecam la teatru, la bazin, la cumparaturi, la munte.
O alta solutie ar fi sa facem ceva impreuna cu ei, ceva suficient de placut si de atragator incat pentru cateva ore sa fim implicati in cu totul altceva. Pentru asta insa este nevoie de o buna comunicare cu ei, de propria noastra capacitate de a fi spontani, de a ne putea “juca” (tenis, brige sau orice altceva), de a lasa deoparte grijile, supararile, reprosurile sau sfaturile, de a putea accepta idei care nu ne apartim ci sunt ale copiilor nostri.
Si voi veti gasi modalitati de a ne petrece timpul impreuna cu adolescentii nostri. De-abia asteptam sa ni le impartasiti!
Psiholog Anca Pietraru