Parinte: Buna ziua, as dori in primul rand sa aflu din ce mediu se trag tinerii emo cu preponderenta?
Anca Pietraru: Daca va referiti la clasa sociala, provin din toate mediile.
Anca Pietraru : Cum ati intrat in contact cu acest fenomen, cum ati auzit de el?
Parinte: Am auzit la stiri despre copii emo care se sinucid. Apoi am cautat pe net, am gasit un forum si m-au intristat gandurile lor...
Anca Pietraru: Spuneati ca sunteti mama unui baiat de 15 ani. Baiatul dvs v-a spus ceva despre acest fenomen?
Parinte: Are in clasa un coleg cu o tunsoare ciudata pentru un baiat. L-am intrebat ce fel de tunsoare este si mi-a spus ca este "funky". Eu am continuat discutia si l-am intrebat ce alte stiluri mai sunt... La care el mi-a spus "emo", dar nu sunt in clasa sau in scoala lui, insa a aflat despre ei de la prieteni.
Anca Pietraru: Ca mama, ce credeti, ce simtiti despre "emo"?
Parinte: Nu stiu, cred ca sunt copii care nu vad nimic din frumusetea vietii, care sunt de un pesimism extrem. Si nu inteleg de ce? Sunt frumosi, imbracati, nu par morti de foame.
Anca Pietraru: Intr-adevar nu pare o lipsa a celor necesare traiului ci asa cum spun unii dintre ei o suferinta interioara, emotionala.
Parinte: Sigur, in viata nu totul este frumos, dar daca stii sa cauti... numai ca ei nu vor sa caute. Sincer pare un mod de a-si pedepsi parintii.
Anca Pietraru: Cum v-ati gandit ca isi pedepsesc parintii?
Parinte: Eu ca parinte, vazandu-mi copilul nefericit, cu ganduri atat de negre, m-as simti vinovata si as considera ca am esuat in misiunea mea de "mama".
Anca Pietraru: In acest context "alegerea" lor de a se purta asa, de a se imbraca asa ar putea fi un repros adresat parintilor sau o cerere pentru acestia?
Parinte: Cred. Sentimentul de singuratate pe care il au este nefiresc varstei. Sunt inca in colectivitati, ar trebui sa comunice usor chiar si cand cineva ii supara. Decat sa-si produca rani pentru a scapa de stres, as merge la cel ce m-a suparat, i-as da un sut si m-as "racori". Cum pot ei ajunge la ideea de a se taia (pe maini sau oriunde) pentru a scapa de stres? Pe acel site, se invita reciproc la raniri. Copilul meu mi-a spus ca sunt doua feluri de emo kids: unul care merge pana la sinucidere si altul care... isi produce mici rani.
Anca Pietraru: In psihopatologie, auto-vatamarea este cosiderata un diagnostic grav, prin faptul ca afecteaza corpul in mod ireversibil si ca este o cautare de durere.
Parinte: Ce-i determina?
Anca Pietraru: Desi ar putea fi considerata o moda, cei care ajung sa-si produca suferinta, sa se arda cu tigara sau sa se taie, au o probleme psihice foarte serioasa; o putem incadra la auto-pedepsire data de vinovatie, la o stare depresiva grava, in care nu mai gasesc placere, la o incapacitate de exprimare a suferintei prin cuvinte.
Parinte: Oare o parte din vina o poarta si parintii care ii forteaza pe copii sa atinga "perfectiunea"?
Anca Pietraru: Nu stiu daca toti au parinti perfectionisti sau exigenti dar ar putea fi si asta o cauza.
Parinte: Dar oare cand copilul apare tuns "emo", parintii nu-si dau seama ca se intampla ceva cu el? Sigur nu este suficient timp pentru copii, dar totusi in putinul timp care il ai poti sa-ti observi copilul, sa vorbesti cu el. Am trecut si eu prin momente in care copilul imi spunea ca nu crede in Dumnezeu, pentru ca pe el nu-l ajuta. "Cum vrei sa te ajute?", "Sa nu mai merg la scoala". Iar eu ii spuneam: "bine dar evolutia omenirii cum crezi ca s-a produs?" Au fost perioade cand imi spunea ca el nu vede ce rost are pe pamant. Iar eu ii spuneam ca in acest moment rostul lui este sa ma faca pe mine sa ma simt o femeie implinita. Au ganduri foarte complexe si nu este usor sa te faci inteles, dar cred ca un semn cat de mic de depresie, plictiseala trebuie detectat si luate masuri. Oare acesti copii emo, daca ating maturitatea ce vor face: se vor casatorii, vor face copii, care va fi viata lor?
Anca Pietraru: Nu stim despre viitorul lor pentru ca nu stim foarte multe nici despre prezentul si trecutul lor. Pare in primul rand o problema de viata sau moarte, data fiind tendinta suicidara. Ca parinte, credeti ca devin "emo" copii care oricum sufera, au probleme, dificultati, traume sau poate fi un fenomen contagios?
Parinte: Cred ca o parte din ei au probleme, dar cred si ca este si contagios deoarece se transforma intr-un curent la moda din teribilism.
Anca Pietraru: Daca se va dovedi un "curent" se va putea incadra in randul celorlalte (punk, hippie, rock) si va "trece" cu varsta. In acest caz ar fi doar o manifestare adolescentina, de cautare a unei identitati, a unui stil, a ceva deosebit, care sa-i individulaizeze ca generatie.
Parinte: Ca sa fiu cinica: daca vor supravietui sau nu, vor fi clientii unor spitale de unde nu mai pot povesti ceva...
Parinte: Apoi am inteles ca acesti emo au aparut demult si chiar au fost promovati pe anumite posturi de televiziune. Oare ei se gandesc la impactul cu tanara generatie?
Anca Pietraru: Probabil ca nu, este o strategie comerciala. Vi se pare un pericol fenomenul "emo" pentru copii si adolescenti sau credeti ca un copil sanatos, fara dificultati nu poate fi victima?
Parinte: Da. Mi se pare ca se propaga rapid. Sau poate unde de-abia am aflat? Cred ca victima poate fi orice copil sau adolescent intr-o masura mai mare sau mai mica.
Anca Pietraru: In aceste conditii, cand acesti copii sau adolescenti nu cer ajutor in mod direct si nici parintii lor nu sesiseaza, cum ar putea fi ajutati? Ce credeti ca s-ar putea face pentru ei?
Parinte: Nu stiu, dar trebuie sa existe o metoda. Poate infiltrarea intr-o astfel de grupare.
Anca Pietraru: In topicul de pe forum ma intrebati daca exista indicii pe care le putem sesiza din timp, inainte ca acesti copii sa-si acopere un ochi sau sa se taie. Cred ca parintii atenti si in contact cu copilul lor, pot sesiza daca acesta sufera si de ce. Cred ca problema apare in conditiile unei lipse de comunicare sau in conditiile in care fiecare membru al familiei "vorbeste pe limba lui".
Parinte: Da si eu cred, dar gandurile pe care si le dezvaluie in convorbirile pe bloguri sunt amplificate intre ei, intre emo kids. Se imping reciproc spre depresie.
Anca Pietraru: Este o suferinta amplificata spuneti, si asta ma duce cu gandul la o anumita placere in a face asta..., ei spun ca e "true" sa suferi...
Anca Pietraru: In incheiare as vrea sa va intreb daca exista un sfat sau o recomandare pe care, ca parinte, sa il dati altor parinti?
Parinte: Ca parinte, le doresc tuturor parintilor sa aiba intelepciunea de a-si creste copii astfel incat cand le vor da drumul sa "zboare" sa aleaga un drum cat se poate de bun. Sa nu uitam ca rostul nostru de parinti este sa veghem asupra lor si sa nu uitam ca greselile noastre se rasfrang asupra lor nemeritat. Sa avem stiinta de-ai invata ce sa faca cu libertatea pe care noi nu am avut-o si pe care nici noi nu stim sa o gestionam. Sa incercam de dragul copiilor nostri!
Interviu cu un consilier scolar despre fenomenul "emo"
Discutie cu o mamica despre fenomenul "emo"
Din dorinta de a afla cat mai multe despre acest fenomen si despre parerile parintilor am vorbit cu o doamna de 39 de ani, de profesie assistent manager, casatorita si mama a unui baiat de 15 ani, din Bucuresti. Doamna a accepta ca dialogul nostrum sa apara in aceasta forma pe www.topsanatate.ro pentru a-i ajuta si pe alti parinti sa-si puna intrebari despre copiii lor, sa-si descopere adolescentii, sa comunice mai mult cu ei, sa sesizeze suferintele sau dificultatile lor.