A iubi si a nu te simti iubit, a te simti inselat sau ne-apreciat suficient ca partener - iata un subiect despre care ne propunem sa discutam.
"El nu ma iubeste la fel de mult", "Eu vreau sa fiu cu ea si ea imi spune ca nu e sigura", "El m-a parasit, dar eu nu-l pot uita, il iubesc" si multe alte fraze care au acest continut al neimpartasirii, al parasirii, al lipsei de reciprocitate. Alte plangeri, cereri si motive de suferinta le intalnim in cazul celor care incearca sa-si aduca inapoi iubitul plecat, sa-l recucereasca sau sa pastreze o relatie care nu pare posibila.
De fapt, poate fi vorba de mai multe aspecte:
- Aflarea sentimentelor celuilat;
- Controlul a ceea ce simte celalat;
- Incercarea de a-l influenta, determina, seduce;
- Trairea de abandon produsa de despartire;
- Lipsa de comunicare;
- Imposibilitatea de exprimare a trairilor si sentimentelor;
- Nesiguranta, neincrederea in celalat.
Tot legat de aceasta intrebare, gasim tot felul de suspiciuni in privinta celuilat care duc la a-l spiona, la a-i viola intimitatea, cautandu-i in telefon, in adresele de mail, citind coversatiile cu alte persoane sau urmarindu-l pur si simplu. Toate par justificate de dorinta de a afla "daca ma iubeste" sau "daca ma inseala".
In toate cazurile este vorba despre o incertitudine, o nesiguranta, exprimata fie in legatura cu neincrederea in sine, fie cu neincrederea in celalat. Ce inseamna aceasta neincredere? De unde vine indoiala in privinta iubirii celuilalt? De la caz la caz, este vorba fie despre o lipsa de comunicare sau de exprimare a trairilor, o inhibitie sau o blocare a relatiei, fie de o ambitie sau o dorinta de dominare a celuilat.
"Nu ma iubeste suficient... Cum sa-l fac sa ma iubeasca?"
Pe de alta parte, poate fi vorba despre a nu se simti iubit, valoros, a simti ca nu "meriti" iubirea celuilat, o traire de inferioritate, de lipsa de importanta. Sigur ca toate astea se leaga de istoria de viata, de alte evenimente, alte relatii reale sau imaginate, de imaginea de sine si de reprezentarea pe care respectivul o are despre iubire si despre cuplu.
Fiecare dintre noi are inca de mic diferite "modele" despre cuplu. Aceste modele sau reprezentari interioare evolueaza cu varsta dar relatia in sine pe care o consideram "dorita" ramane neschimbata. Cum vede fiecare relatia pe care ar vrea s-o aiba? Cum este in mintea lui reprezentarea iubitului / iubitei? Mare parte dintre ele se sprijina pe modelul cuplului parental, care este primul cuplu pe care copilul l-a cunoscut.
Asadar intrarea intr-un cuplu se face cu o imagine pe care fiecare o are despre partener si despre viitoarea relatie. Exista de fiecare data o "asteptare" in privinta comportamentului celuilalt, dar si o imagine despre sentimentele lui. Acest "ma iubeste" sau "nu ma iubeste" este anterior ca traire si simtire dovezilor de iubire sau de lipsa de iubire. De fapt, suspiciunile nu apar din senin. Ele se sprijina pe o indoiala, pe tendinta de a-l controla pe celalat, pe ipoteza ca va insela, ca va parasi, ca nu va iubi etc.
"Nu ma iubeste" poate fi o traire permanenta, ca o stare de fond, care n-are nevoie de argumente, ci se bazeaza pe o simtitre, pe o neimplinire, insatisfactie, tristete sau poate lua o forma acuta "mi-am dat seama cu aceasta ocazie ca nu ma iubeste" sau "ca nu m-a iubit niciodata" sau ca "m-a mintit mereu". Cea de-a doua poate fi o stare acuta de suferinta, un episod depresiv sau unul de furie. In urma acestor trairi, in care persoana simte ca nu este iubita, apar diferite manifestari interioare sau exterioare care pot lua forma revoltei, certurilor, reprosurilor, parasirilor, incercarilor de recucerire, razbunarii, despre care vom vorbi cu alta ocazie.