"Inca ma intreb de unde am luat virusul hepatitei B"

"In urma cu aproximativ trei ani am intrat, fara sa vreau, in comunitatea pacientilor cu hepatita cronica. De atunci, pot spune ca viata mea s-a schimbat", povesteste Marinela Debu, presedinta Asociatiei Pacientilor cu Afectiuni Hepatice din Romania.

Povestea mea nu este cu nimic mai speciala decat a multora dintre dumneavoastra. Cu atat mai mult, este important sa ne spunem fiecare povestea, sa ne impartasim experienta si sa identificam impreuna cele mai bune solutii pentru noi, pacientii cu afectiuni hepatice cronice! Cu hepatita se poate trai si 100 de ani mi-a reamintit de curand un medic! Am fost si voi fi de acord cu el, insa nimeni nu iti spune si in ce conditii, mai ales in Romania zilelor noastre, o Romanie in care raportarea la pacient se face din perspectiva "sunt sau nu sunt fonduri".

Doua milioane de romani traiesc cu hepatita cronica B sau C si aproape ca nu exista familie in aceasta tara care sa nu aiba in randurile ei o ruda apropiata care sufera din cauza acestei boli.

"In urma cu aproximativ trei ani am intrat, fara sa vreau, in "comunitatea" pacientilor cu hepatita cronica.

De atunci, pot spune ca viata mea s-a schimbat"
Inca ma intreb de unde am luat virusul B. Primele semne ale bolii au aparut in februarie 2006. Aveam dureri abdominale, ameteli, greturi si pierdeam in greutate destul de usor. Toate aceste simptome erau insa destul de suportabile si existau perioade in care nu aveam nimic. La inceputul lunii martie am facut un set de analize si atunci am avut pentru prima data transaminazele usor crescute. Initial cresterile celor doi indici au fost puse pe seama faptului ca luam anticonceptionale. Medicul de familie mi-a spus ca din simptome si analize ar putea insa sa fie vorba de o hepatita, dar el nu a dorit sa se pronunte. Mi-a dat trimitere catre un gastroenterolog care, la randul lui, a considerat necesar sa fac o radiografie la stomac sau o endoscopie.
Mi s-a spus ca as avea o forma de gastrita, iar dupa ce primele luni de tratament nu au dat rezultate, diagnosticul a fost de ulcer. In vara care a urmat am consultat inca doi medici gastroenterologi.


"In luna august am luat-o de la capat: alte analize, alt medic gastroenterolog"
Atunci a venit certitudinea. Aveam virus hepatic B. Am repetat analiza pentru ca nu imi venea sa cred. Doctorul care m-a examinat mi-a explicat in linii mari ce pasi trebuia sa urmez si ce ar fi trebuit sa fac in continuare, dar nu mi-a dat de inteles ca ar fi vreo graba. Unele analize, printre care si viremia, au fost contra cost. Mi-a amintit si de posibilitatea de a efectua punctia hepatica.

Ca multi dintre noi, pana atunci credeam ca hepatita este o boala pe care nu ai cum sa o contactezi decat daca traiesti cumva in mizerie sau daca esti prieten al paharului.
Ma speria faptul ca este contagioasa si ma gandeam ce voi face la lucru, cum le voi spune colegilor. Dupa aflarea vestii, am primit reactii diferite din partea lor. Au fost unii care m-au intrebat daca "asta e hepatita de aia care se aia". I-am inteles si nu m-a deranjat prea mult. La urma urmei si eu gandisem la fel...


"Am dorit sa uit multe dintr-o perioada in care am avut nesansa de a ma izbi direct de neajunsurile sistemului sanitar romanesc"
Nu am fost de acord cu punctia hepatica pentru ca m-am temut. Atunci cand as fi vrut sa o fac a fost imposibil, tocmai aflasem ca eram insarcinata. Acum, dupa o sarcina mai dificila, am un baiat de un an si trei luni care nu a mostenit hepatita mea.

Au fost momente grele si sunt inca la inceput de drum.
Experientele personale si experientele celor din jur sunt principalele motive pentru care a aparut APAH-RO si www.hepato.ro.

Sursa: www.hepato.ro

  • Semneaza petitia online pentru un Program National pe Hepatite! CLICK AICI!