Kinetoterapia in insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca reprezinta dezechilibrul care apare intre nevoile de sange oxigenat ale organelor si tesuturilor si eficienta cordului de a-l furniza, precum si imposibilitatea cordului de a face fata hemodinamic, volumului de sange venos care se intoarce la inima.

In forma acuta domina tulburarile proceselor biochimice de producere a energiei de contractie fara modificarea proprietatilor contractile ale miocardului. In forma cronica, procesele biochimice sunt normale, insa puterea de contractie a cordului este scazuta, kinetoterapia avand scopul usurarii muncii miocardului.

Tratamentul insuficientei cardiace este profilactic (urmarindu-se combaterea infectiilor reumatice, pulmonare, tratamentul hipertensiunii si al aterosclerozei), curativ (masuri igienico-dietetice, repaus in pozitiile asezat sau semiasezat, in functie de dispnee), regim alimentar hiposodat sau desodat, cu cantitatea de lichid strict limitata, bogat in vitamina C si complex B.


Obiective

 
1.

Ameliorarea si augmentarea mecanismelor periferice de adaptare la efort;
2. Cresterea extractiei arterio-venoase a oxigenului;
3. Ameliorarea vasodilatatiei arteriale;
4. Cresterea capacitatii de efort prin:
eliberarea, in cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul vascular, care contracareaza efectul vasoconstrictor simpatic, determinand vasodilatatia si cresterea debitului muscular;
intrarea intarziata in functiune a mecanismelor centrale de adaptare la efort, cresterea presiunii in capilarul pulmonar va fi intarziata si va apare la niveluri mai mari ale efortului;
cresterea tardiva a nivelului sangvin al lactatului;
5.
Impiedicarea deconditionarii fizice a bolnavului peste limita impusa de
suferinta cardiaca;
6. Cresterea capacitatii de efort, chiar intr-o mica masura

Mijloace: antrenament de rezistenta (mersul pe jos, jogging-ul, exercitii izometrice)

In faza acuta: pozitii de repaus in pat sub forma de decubit, cu capul ridicat peste nivelul extremitatilor, hipertensiune periferica, determinand o usurare a muncii ventricolului stang, exercitii ale membrelor inferioare, in pat, exercitii de membre superioare corelate cu miscarile de respiratie.

In faza cronica: exercitii de incalzire sau adaptare la efort: programul contine 4-8 exercitii simple de trunchi si membre, legate de miscarile de respiratie, executate succesiv din decubit, asezat si stand; masajul membrelor superioare si inferioare; exercitii cu efect circulator sub forma miscarilor de membre superioare si inferioare, executate sub forma de pendulare si balansare; exercitii de respiratie legate de miscarile membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului, exercitii de respiratie diafragmatica; exercitii aplicative sub forma de mers ritmic sau alte variante, terapie ocupationala sub forma de activitati potrivite preferintelor si sexului, practicarea unor sporturi fara urmarirea realizarii performantelor (ciclism de agrement, mers pe schiuri, vaslit si unele jocuri sportive).