Tulburarea hipocondriaca

Tulburarea hipocondriaca (denumita in mod popular ipohondrie) reprezinta frica sau convingerea, patologice, de a suferi de o boala grava, cu toate ca nici o astfel de boala nu este prezenta.

Desi investigatiile medicale nu evidentiaza nici un fel de element care ar putea justifica temerile persoanei in legatura cu starea sa de sanatate, aceste preocupari pot crea un disconfort puternic.

Persoanele hipocondriace fac nenumarate analize de laborator care nu evidentiaza nici un fel de element ce ar putea justifica temerile in legatura cu starea de sanatate si solicita in permanenta asigurari de la medicul lor curant, in urma carora se calmeaza pentru perioade scurte de timp.

Hipocondria face parte din categoria tulburarilor somatoforme, alaturi de tulburarea de somatizare, tulburarea algica, tulburarea de conversie.


Criteriile de diagnostic pentru hipocondrie

A.

Preocuparea subiectului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata de catre acesta a simptomelor corporale.

B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a asigurarii de contrariu.

C. Convingerea de la criteriul A nu este de intensitate deliranta si nu este limitata la o preocupare circumscrisa la aspect.

D. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.

E.
Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.

F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea obsesivo-compulsiva, panica, un episod depresiv major, anxietatea de separare sau alta tulburare somatoforma.

Esenta tulburarii hipocondriace consta in interpretarea eronata a unor senzatii si simptome corporale normale sau minore, care sunt considerate semnele unei patologii severe. Tulburarea se instaleaza atunci cand un incident critic (cum ar fi moartea unei persoane apropiate) activeaza convingerile disfunctionale legate de starea  de sanatate.
Aceste convingeri conduc la interpretarea unor senzatii fiziologice ca fiind semnele unei boli organice grave.

Hipocondriacii se pot alarma atunci cand citesc despre boala de care cred ca sufera sau cand aud ceva despre boala, aceasta preocupare devenind elementul central al imaginii lor de sine. Relatiile lor sociale devin tensionate pentru ca se preocupa doar de conditia lor si pretind un tratament si o atentie speciala. De asemenea, este afectata si viata de familie si, de multe ori, si performanta profesionala. Uneori, aceasta afectiune aduce si beneficii secundare, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei si prietenilor sau eliberarea de responsabilitati.

Prevalenta hipocondriei in populatia generala este de 1%-5% si cea mai frecventa etate la debut este situata la inceputul perioadei adulte, evolutia sa fiind de regula cronica.

De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin