Experienta de viata presupune, intre altele, formarea si exersarea unor mecanisme de aparare, care tin de structura propriei personalitati si de maturitate. Utilitatea cunoasterii acestora consta, in primul rand, in a le constientiza existenta si a le accepta ca atare.
Mecanismele de aparare, in sens comun, constituie "instrumente" care apar constient sau inconstient, in vederea protejarii sinelui, si cuprind masuri defensive sub diferite forme.
Acestea apar frecvent in diverse situatii stresante: de subsolicitare sau suprasolicitare fizica sau psihica, divort, decesul parintilor, decesul unuia dintre parteneri, stari reactiv-emotionale la unele evenimente traumatizante: accidente, pierderea locului de munca, deceptii amoroase, conflicte care au loc acasa sau la serviciu etc.
Iata care ar putea fi cele mai importante mecanisme de aparare ale sinelui:
1. Activismul
Se refera la inlocuirea starilor nedorite, in cazul unor conflicte sau situatii stresante, cu actiunea, care se opune reflectarii indelungate. Cu alte cuvinte, sa devii foarte activa, pentru a-ti distrage atentia de la faptele negative care te afecteaza.
Activismul, ca mecanism defensiv, este o forma de aparare psihica, menita sa indrepte atentia intr-o alta directie decat cea care ar avea o conotatie negativa, stresanta si ar putea deveni nociva psihicului, transformandu-se intr-o bariera in desfasurarea altor activitati.
Aceasta modalitate de aparare a sinelui se regaseste frecvent in viata cotidiana, de exemplu in activitatea febrila a viitoarei mame, in perioada dinaintea nasterii, sau in activitatile sportive pe care le practica unele femei cu functii de conducere, motivand ca vor sa isi pastreze silueta armonioasa (desi poate fi si acesta un motiv plauzibil).
Exemple de manifestari extreme ale activismului defensiv sunt workaholism-ul (munca in exces) si shopaholism-ul (cumparaturile in exces).
2. Afilierea
Se refera la solicitarea ajutorului si sprijinului altcuiva, atunci cand treci printr-o situatie dificila, generatoare de stres si stari neplacute.
In acest sens, exista mai multe moduri in care poti face afilierea:
- in mod spontan, gasind in jurul tau persoanele cele mai potrivite care te pot ajuta si asculta: parinti, prieteni, colegi;
- datorita apartenentei la comunitatea din care faci parte;
- cu ajutorul unor grupuri de sprijin, alcatuite din persoane care au trait o experienta identica.
Prin afiliere, cauti, de fapt, un refugiu, un "adapost" pentru a-ti proteja sufletul si a te apara de stari negative insuportabile.