O prietenie nu este întotdeauna perfect echilibrată. Uneori, una dintre persoane trece printr-o perioadă dificilă și are nevoie de mai mult sprijin. Alteori, rolurile se inversează. În relațiile apropiate, acest lucru este firesc.
Problema apare atunci când dezechilibrul nu mai este temporar, ci devine modul obișnuit în care funcționează relația.
Tu suni, tu întrebi, tu organizezi întâlnirile, tu asculți și tu înțelegi. Cealaltă persoană apare mai ales atunci când are nevoie de ceva.
O prietenie unilaterală nu trebuie să fie neapărat plină de conflicte. Uneori poate continua ani întregi tocmai pentru că nu există certuri mari. Există însă un sentiment persistent că relația se sprijină aproape în întregime pe efortul tău.
1. Tu inițiezi aproape fiecare conversație
Unul dintre cele mai clare semne apare atunci când observi că, dacă nu trimiți tu mesajul, relația aproape că nu mai există.
Tu întrebi ce mai face. Tu propui să vă vedeți. Tu trimiți mesaj de ziua ei. Tu revii după o perioadă în care nu ați vorbit.
Nu este nevoie ca inițiativa să fie împărțită matematic 50-50.
O persoană poate fi mai sociabilă, mai organizată sau pur și simplu mai obișnuită să facă primul pas.
Dar dacă trec luni întregi fără ca cealaltă persoană să te caute din proprie inițiativă, merită să observi acest lucru.
Întrebarea importantă nu este „cine a trimis ultimul mesaj?”, ci dacă există interes real și din partea cealaltă.
2. Conversațiile sunt aproape întotdeauna despre ea
Există prietenii în care una dintre persoane monopolizează constant conversația.
Îți povestește despre problemele de la serviciu, despre relație, despre familie, despre anxietățile și planurile ei.
Tu asculți.
Dar atunci când începi să vorbești despre ceva important pentru tine, conversația se întoarce rapid la ea.
Poate schimba subiectul, poate minimaliza ceea ce spui sau poate răspunde foarte scurt înainte să revină la propriile probleme.
Într-o prietenie sănătoasă, există curiozitate reciprocă.
Nu trebuie să împărțiți timpul de conversație perfect egal, dar ar trebui să simți că viața ta contează și pentru cealaltă persoană.
3. Te caută mai ales când are nevoie de ceva
Poate fi ajutor practic, un sfat, o recomandare, o favoare sau pur și simplu cineva care să o asculte.
Dacă observi că mesajele apar aproape exclusiv în momentele în care are o problemă, relația poate fi dezechilibrată.
Este perfect normal ca prietenii să se ajute.
De fapt, sprijinul este una dintre componentele importante ale unei relații apropiate.
Problema apare când ajutorul curge constant într-o singură direcție.
Când tu ai nevoie de sprijin, persoana este ocupată, răspunde după multe zile sau găsește rapid o modalitate de a încheia conversația.
4. Tu faci mereu compromisurile
Poate că vă întâlniți doar atunci când îi convine ei.
Alege locul, ora și ziua. Dacă nu poți, întâlnirea se amână.
Tu te deplasezi mereu mai mult, îți modifici programul și faci compromisurile necesare pentru ca relația să continue.
Un compromis ocazional este normal.
Dar dacă flexibilitatea este cerută constant doar de la tine, începe să apară o relație în care nevoile unei persoane sunt tratate ca fiind mai importante decât ale celeilalte.
De multe ori, acesta este unul dintre semnele cele mai ușor de ignorat, pentru că fiecare situație luată separat pare minoră.
Abia atunci când privești imaginea de ansamblu observi tiparul.
5. Simți că trebuie să fii disponibilă, dar ea nu este
Într-o prietenie unilaterală poate exista o așteptare tacită: tu trebuie să răspunzi.
Dacă prietena ta are o problemă, trebuie să fii acolo.
Dacă trece printr-o despărțire, o asculți ore întregi. Dacă are un conflict la serviciu, îi răspunzi la mesaje. Dacă are nevoie de un favor, încerci să găsești o soluție.
Dar când rolurile se inversează, disponibilitatea ei este mult mai mică.
Poate răspunde cu „vorbim mai târziu”, poate evita subiectul sau poate părea deranjată de faptul că ai nevoie de sprijin.
În timp, acest lucru poate crea sentimentul că ai un rol în viața persoanei, dar ea nu are același rol în viața ta.
6. După întâlniri te simți mai degrabă epuizată decât bine
Nu toate conversațiile cu prietenii trebuie să fie vesele.
Există seri în care vorbiți despre probleme, pierderi, frustrări sau lucruri dificile.
Dar dacă aproape fiecare întâlnire te lasă obosită emoțional, merită să observi de ce.
Poate ai ascultat timp de două ore fără să fii întrebată cum ești.
Poate ai fost criticată subtil.
Poate ai simțit că trebuie să ai grijă permanent la ceea ce spui pentru a nu provoca o reacție neplăcută.
Uneori corpul observă dezechilibrul înainte să îl formulezi conștient.
Începi să amâni întâlnirile, să simți tensiune înainte de telefon sau chiar ușurare când planurile se anulează.
Aceste reacții nu înseamnă automat că prietenia trebuie terminată, dar merită luate în serios.
7. Dacă tu încetezi să depui efort, relația aproape dispare
Poate fi cel mai clar test, deși nu trebuie folosit ca joc sau pedeapsă.
Nu este nevoie să ignori persoana intenționat.
Pur și simplu încetezi pentru o perioadă să fii motorul relației.
Nu mai organizezi fiecare întâlnire. Nu mai trimiți mereu primul mesaj. Nu mai repari automat fiecare distanțare.
Și observi ce se întâmplă.
Dacă relația rămâne complet nemișcată, este posibil ca tu să fi fost persoana care o ținea în viață.
Această realizare poate fi dureroasă, mai ales dacă este vorba despre o prietenie veche.
Dar poate fi și clarificatoare.
O perioadă dificilă nu înseamnă automat o prietenie unilaterală
Este important să nu judeci o relație după câteva săptămâni.
Oamenii trec prin perioade în care au foarte puțină energie pentru cei din jur.
Un copil nou-născut, un divorț, problemele de sănătate, îngrijirea unui părinte, stresul profesional sau depresia pot schimba complet disponibilitatea unei persoane.
Într-o astfel de perioadă, o prietenie poate deveni temporar dezechilibrată.
Diferența este că, într-o relație solidă, există de obicei recunoaștere și recunoștință.
Persoana știe că ai fost acolo pentru ea și, când viața se stabilizează, reapare reciprocitatea.
Ce poți face dacă simți că relația a devenit dezechilibrată
Primul pas nu trebuie să fie dispariția.
Dacă persoana este importantă pentru tine, o conversație sinceră poate fi mai utilă decât acumularea resentimentelor.
Nu trebuie să începi cu acuzații precum „niciodată nu ești acolo pentru mine”.
Poți vorbi despre ceea ce simți și despre schimbarea pe care ai observat-o.
Uneori celălalt om nici măcar nu realizează că relația s-a dezechilibrat.
Alteori, reacția lui îți spune foarte multe.
Dacă încearcă să înțeleagă, întreabă și face loc pentru schimbare, relația poate fi reparată.
Dacă răspunde cu ironie, defensivă sau îți spune că exagerezi fără să vrea să audă nimic, poate fi un semn că problema este mai profundă.
Nu trebuie să rupi orice prietenie imperfectă
Nicio relație nu este perfectă.
Prieteniile mature supraviețuiesc tocmai pentru că oamenii acceptă perioadele dificile, defectele și diferențele.
O relație unilaterală nu este definită de o săptămână în care cineva vorbește mai mult despre el sau de o întâlnire la care ai făcut tu compromisul.
Este vorba despre un tipar.
Dacă, privind ultimele luni sau chiar ultimii ani, observi că tu ai oferit constant timpul, energia și sprijinul, iar relația nu îți oferă aproape niciodată același lucru, atunci merită să te întrebi de ce continui să investești atât de mult.
Uneori soluția nu este ruptura, ci mai puțin efort
Nu orice prietenie trebuie încheiată printr-o discuție dramatică.
Unele relații pot rămâne în viața ta într-o formă mai puțin apropiată.
Poate nu mai este persoana pe care o suni prima când ai o problemă, dar puteți continua să vă vedeți ocazional.
Poate nu mai investești aceeași energie, dar păstrezi afecțiunea.
Este posibil să accepți că o prietenie s-a schimbat fără să transformi persoana într-un dușman.
Uneori, cel mai sănătos lucru este pur și simplu să oferi relației exact atât cât primești din ea.
Prietenia nu ar trebui să te facă să te simți permanent neimportantă
În orice relație există compromisuri.
Dar într-o prietenie apropiată ar trebui să existe și sentimentul că ai loc.
Că cineva este curios despre viața ta.
Că te caută și atunci când nu are nevoie de nimic. Că își amintește ce este important pentru tine. Că poți cere ajutor fără să simți că deranjezi.Reciprocitatea nu înseamnă contabilitate.
Nu trebuie să numeri cine a dat mai multe telefoane sau cine a plătit ultima cafea.
Înseamnă doar să simți că două persoane încearcă, fiecare în felul ei, să păstreze relația.
Dacă doar una încearcă, la un moment dat nu mai este doar o perioadă dificilă.
Este o informație despre relație.