Teoretic, adolescenta incepe la 15 ani si ia sfarsit la 25 de ani. Practic, adolescenta tine pana cand sistemul nervos central se maturizeaza si influenteaza ca atare maturizarea psihica, aceasta insemnand: autocontrol, cenzuri, valori si nu numai.
In general, teribilismul este un comportament prin care tanarul doreste si simte ca trebuie sa iasa cumva in evidenta, sa fie "important", aceasta tendinta manifestandu-se concomitent cu o cautare a "propriei identitati", o incercare de formare prea rapida, din pacate, a propriei structuri de personalitate.
Factorii care determina acest lucru sunt, pe de o parte, cauzali, iar, pe de alta parte, favorizanti. Cei cauzali se refera la mostenirea genetica - constitutia temperamentala si la factori sociologici - mediul si anturajul.
Cei favorizanti se refera la microclimatul familial, mediul scolar, anturajul apropiat si, nu in ultimul rand, neidentificarea cu un model pozitiv sau negativ de personalitate.Referitor la ultima fraza, tin sa mentionez ca teribilismul nu are o conotatie strict negativa, ci poate fi neutru si/sau constructiv, respectiv pozitiv. Aceste ultime doua categorii presupun: dorinta de autodepasire, singularizare-personalizare, atitudine hipercritica, sensibilitate exagerata, sugestibilitate si hiperemotivitate.
M-as referi la o situatie adiacenta si, totodata, favorizanta teribilismului "negativ", si anume conflictul dintre generatii, din cauza caruia tinerii au toate conditiile sa-si dea viata "peste cap". Mentionez ca acest fenomen se petrece nu doar in familiile in care parintii nu au incredere in copii.
O sa fiu destul de aspra cu parintii care favorizeaza acest lucru, si anume o sa enumar cateva greseli pe care acestia le comit:- Prima greseala ar putea rezulta din necunoasterea corecta si la obiect a caracteristicilor varstei: de ce mamele consulta indrumare numai pentru perioadele varstelor mici ale propriilor copii? De ce nu se studiaza cu acelasi interes si varsta adolescentei?
- A doua greseala poate fi faptul ca, nu de putine ori, mamele dau dovada de lipsa de tact: se poarta ca si cum copilul ar fi un obiect "manevrabil", ceea ce nu mai este valabil la aceasta varsta a adolescentei, uitand pe moment sau neconcepand ca diplomatia face minuni in procesal educativ.
- A treia greseala ar fi faptul ca unii parinti nu sunt flexibili, sunt rigizi, prea impunatori si chiar duri, uneori; in aceasta situatie, tentatia fructului oprit isi spune cuvantul.
- A patra greseala, opusa celei de-a treia, s-ar putea petrece atunci cand parintii ii considera pe copiii lor cuminti, ingeri si, mai ales, cei mai frumosi. Obedienta nu aduce respect si nici o mai buna comunicare.
Toate aceste cauze - la care se adauga altele, spre exemplu: nedezvoltarea personalitatii, care presupune o personalitate de nivel inferior (debilitatea mintala), o personalitate dizarmonica, inadaptata social, o anumita structura temperamentala care presupune vitalitate forte si absenta inhibitiei -, nu se manifesta independent, separat, ci apar pe un fond mixt si sunt, bineinteles, grefate pe o vulnerabilitate mai mare sau mai mica a personalitatii in plina si deplina formare a adolescentului.
Consecintele se cunosc foarte bine: abandon scolar, consum de alcool si droguri, "inconstienta" la volan, uneori chiar suicid sau intrarea in viata printre gratii, din pacate.
Cea mai sigura cale de a forma un teribilism neutru sau pozitiv este aceea de a le castiga increderea tinerilor adolescentini prin cunoasterea si intelegerea particularitatilor varstei si prin abordarea unei cai diplomatice de comunicare parinti-copii.
Va urez succes, dragi mame, bunici si, nu in ultimul rand...
dragi tinere!