Copilul refuza sa manance, sa faca teme, sa mearga la gradinita, nu accepta sa mearga la medic, se opune din rasputeri la tot felul de actiuni si activitati, iar parintele se intreaba: "Ce sa fac ca sa-l conving?", "Cum sa-l pacalesc?"
Mai intai sa observam cu atentie cum refuza copilul, ce refuza si in ce context apare acest comportament. Sigur ca varsta copilului este importanta si de asemenea mediul in care el traieste, familia in care creste, momentul cand a aparut refuzul. La unii copii, refuzul este legat de o anumita persoana (o refuza pe bunica indiferent ce propune aceasta), la altii de o situatie (refuza tot ce e legat de medic, medicamente, tratamente).
Asa se ajunge la situatiile in care copilul refuza, de exemplu, gradinita. Chiar si discutia despre gradinita ii provoaca plansul, tristetea, disperarea. Orice se leaga cat de putin de acest subiect, drumul spre gradinita, numele educatoarei, referiri la alti copii care merg la gradinita este respins din start. O situatie foarte dificila pentru ca pare ca nu i se poate vorbi in niciun fel despre acest subiect si astfel orice incercare de a-l ajuta sa se acomodeze este sortita esecului.Cand a aparut refuzul?
Daca incercam sa ne punem in pielea copilului, incercare foarte dificila insa, putem sa ne apropiem de modul in care el vede lumea si simte ce este in jurul sau. Cu aceasta ocazie, vom ajunge sa observam mai cu atentie manifestarile lui si nu doar sa ne enervam sau sa incercam sa-l convingem. Cand a aparut refuzul? Este o intrebare esentiala pentru ca adesea a existat un moment pe care il putem numi traumatic, un eveniment, o asociere de lucruri care a facut ca ceva sau cineva sa fie refuzat. Adesea copilul nu-si aminteste respectivul moment dar intelegerea din partea parintilor, punerea cap la cap a acestor amintiri ii fac sa reuseasca sa se simta si sa fie mai aproape de copil si astfel o mare parte din refuz sa se reduca.
Ce refuza de fapt?
Este o intrebare mai complicata si se refera la faptul ca uneori copiii refuza altceva decat pare. Mai ales atunci cand este vorba despre o situatie sau un anume tip de persoane, este vorba despre o confuzie careia copilul i-a cazut prada. Copiii care refuza anumite locuri, nu refuza locurile in sine ci ceva care la un moment dat s-a intamplat acolo sau chiar ceva care nu s-a intamplat dar a existat o amenintare ca s-ar putea intampla. Sigur ca situatia nu este diferita in cazul refuzului la adolescenti sau adulti. Asociatiile inconstiente de idei, ganduri, imagini, stari, afecte, sunt prezente la toti oamenii doar ca in cazul celor mari, speram in capacitatea de a analiza singuri aceasta stare si de a ne aminti cum am ajuns in aceasta situatie. In cazul copiilor, refuzul poate fi invalidant, mai ales refuzul alimentelor, medicului, anumitor situatii frecvente sau necesare.