"Simt ca ma insala!"

Viata in doi este o intalnire a unor proiecte de viata, sperante si visuri, frustrari si esecuri, vulnerabilitati, resurse si energii mostenite. Cele doua persoane sunt astfel purtatoarele unor asteptari si sperante ce reprezinta, de fapt, miza acestei intalniri.

Aceste asteptari si sperante se activeaza pe parcurs; practic, cei doi devenind constienti de ele in timp (ce anume doreste de la tine celalalt si ce tip de intalnire doresti). Armonia unui intreg presupune armonia polaritatilor. Femeia (un tot) intalneste un barbat (alt tot), formand in felul acesta un intreg - cuplul. Evolutia presupune accesul nestingherit la ambele polaritati.

In relatia de cuplu se formeaza ancore sau legaturi. Iata cateva exemple care te vor face sa observi mai usor diferenta dintre aceste doua tipuri de conexiuni:

 legatura: "Sunt in legatura cu tine atat cat te percep ca pe unul dintre raspunsurile posibile la nevoile mele. Raman astfel intr-o pozitie de adult, nepierzandu-mi autonomia."

 ancora: "Tu esti singurul raspuns la nevoile mele, tu esti esential, de neinlocuit, am mare nevoie de tine, nu mai exista un altul."

In acest caz, nu poti creste din punct de vedere psihologic. Aici apare eroarea, deoarece presupui, apriori, ca nimic nu se va schimba. Gresit! Realitatea este dinamica, ea se schimba. In fapt, este nerealist sa functionezi printr-o ancora, este realist sa functionezi printr-o legatura.

Viata ne demonstreaza ca, daca cele doua fiinte - femeia si barbatul - manifesta intr-o relatie tipuri diferite de asteptari materializate in comportament (legatura sau ancora), cuplul este supus unor mari si numeroase incercari, devenind vulnerabil.