O scrisoare incarcata de ceea ce numim "suferinta de dragoste". O persoana intalneste un potential partener, urmeaza o perioada frumoasa care se finalizeaza cu un moment de despartire. In fapt ceea ce solicita Adrian este sa inteleaga ce se intampla. Sa inteleaga ce reprezinta el pentru ea. De ce nu poate Adrian oare sa inteleaga ce se intampla cu aceea pe care a crezut-o partenera sa? In primul rand pentru ca el simte ca "ea este fata cu care pot sa imi petrec tot restul vietii". Acest temei ingreuneaza foarte mult capacitatea de a-l intelege pe celalalt, deoarece intervine tendinta de a considera tot ceea ce se petrece cu celalalt numai ca o cautare a acestui temei - "vrea sa fie cu mine sau nu?" Pare a fi vesnica problema a lui Adrian in contactele pe care le are cu ea.
De aici intervine un proces complicat si foarte consumator de energie. Un proces care blocheaza resursele de spontaneitate si capacitatea de observatie si de autoreflexie a lui Adrian. Speranta ca "ma doreste", ca "vrea sa fie cu mine" este alimentata permanent de unele semne care vin dinspre ea. "M-a tinut in brate, deci vrea sa fie cu mine. S-a impacat cu mine, deci vrea sa fie cu mine". Speranta si dorinta imping oamenii in stari de euforie, de inflatie psihica in care totul este exagerat. Sub imperiul acestei pulsiuni resimt energia de a face tot felul de lucruri.
Procesul complementar este la fel de intens. "Nu mai vrea sa fie cu mine, nu ma mai iubeste, mi-a spus asta". In aceste momente starile devin la fel de accentuate: "ma refuza, nu ma iubeste". Apar sentimente contradictorii de la "lasa ca iti arat eu", pana la "sufar", "nu mai suport viata asta", multe sentimente de ura, furie. Toate aceste afecte sunt consecinta iubirii fata de o persoana.
Prin iubire nu intelegem, in fapt, o traire anume si acea structura care conduce la intensitatea trairii prin care tot ceea ce exista in lumea interioara a unei persoane este amplificat foarte mult? Trecerea de la o stare la alta este specifica acestor momente. Nevoia lui Adrian din acest moment este de a se clarifica exterior pentru a obtine o clarificare interioara.
Si daca am inversa procesul? Daca am obtine o stare de intelegere si de autoobservatie (Eul Autoreflexiv), Adrian ar intelege ce reprezinta cu adevarat pentru el aceasta partenera. Este ca si cum Adrian ar regasi ceva din el in persoana aceasta. Nevoia de ea este evidenta dar este si o consecinta a istoriei sale si a ceea ce reprezinta Adrian. El nu poate controla ceea ce simte ea, el nu poate accesa dorintele si nevoile ei dar poate sa inteleaga propriile nevoi.
Daca ne-am referi la ea, am observa un comportament destul de ambivalent, ca si cum o parte din ea ar simti nevoia de el iar o alta parte ar resimti nevoia de a nu fi cu Adrian. Poate ar fi vorba despre doua parti, caz destul de frecvent - pe de o parte simte nevoia de a fi cu el pentru ca exista o parte din ea care rezoneaza la el iar pe de alta parte exista un motiv pentru care fuge de el. Indiferent de motive, vorbim despre un conflict interior al ei.
Problema centrala ramane stabilirea termenilor acestui conflict. Spre exemplu, ea poate sa-l tina in brate pentru ca ii este mila de el sau poate vrea sa fie departe de el pentru ca parintii sunt impotriva. Sunt motive relativ situationale, ceea ce ar face ca odata ce situatia se schimba, ea sa actioneze independent de ele. Este o situatie posibila, din pacate nu avem informatii despre eventualele motive care ar putea sa genereze un tip de reactie sau alta deoarece Adrian, dat fiind implicarea sa emotionala, nu reuseste sa se centreze pe ceea ce se petrece interior cu ea si se limiteaza la a constata o actiune sau alta a ei.
Dar pot exista si alt tip de motive, cele care exista in planul profund al unei persoane. Poate nu simte siguranta sau alt tip de nevoie. De asemenea, nu sunt excluse nici situatii cum ar fi aceea in care ea intalneste o persoana care sa o faca sa resimta mai bine ceea ce simte si ceea ce are nevoie.
Pentru a o intelege pe ea, avem nevoie sa definim termenii acestui conflict. Numai prin confruntarea cu ei putem sa ne centram pe intelegerea ei. Adrian nu parea capabil in momentul in care a scris acest mesaj sa faca acest lucru, sa inteleaga conflictul interior al partenerei.
Pe de alta parte lui Adrian ii putem sugera sa incerce o diminuare a implicarii emotionale pentru a se putea intelege pe sine si pentru a putea sa faca fata cu adevarat situatiei.
Este drept ca Adrian ar resimti nevoia de mesaje clare din partea ei - daca nu vrea sa fie cu el, atunci sa se comporte ca atare. Dar se pare ca acest lucru nu se intampla, ceea ce accentueaza deruta protagonistului, ca si cum nu ar fi capabil sa distinga intre varietate de mesaje un lucru clar. Iar propriile nevoi fac ca aceste mesaje sa devina si mai confuze. Este o situatie cu care multe persoane se confrunta deoarece toti partenerii sunt oameni carora rareori le este evident si clar ceea ce se intampla in ei.
La intrebarile lui Adrian putem raspunde astfel: da si nu. O parte din ea este cu tine, o alta parte din ea simte nevoia sa fie departe de tine. Ramane ca viitorul sa stabileasca cat de importante sunt aceste parti si de unde isi extrag energia de a fi in campul psihic. Poate ca renuntand la asteptari de tip "totul sau nimic", va putea sa actioneze in conformitate cu ceea ce simte.
Mai exista un fapt pe care eu il consider foarte important - varsta celor doi pare situata in jurul a 20 ani. Este o perioada de evolutie, de captare a unor experiente noi. Indiferent de ceea ce va urma, Adrian va castiga o maturizare, noi cunostinte prin care va reusi in viata.
Si in final as avea o curiozitate: "oare ea nu este mai in masura sa dea raspuns intrebarilor lui Adrian decat ar fi oricine altcineva?". Voi ce parere aveti?