Incepe Festivalul National de Teatru

In fiecare toamna, imediat dupa deschiderea stagiunii teatrale, Bucurestiul este cuprins de febra celui mai important eveniment consacrat succesului si performantei artistice: Festivalul National de Teatru "I.L.Caragiale".

Timp de o saptamana, tineri sau maturi, artistii in voga ai stagiunii trecute isi vor prezenta cele mai reprezentative creatii selectate cu grija de directorul artistic al Festivalului, criticul de teatru Ion Parhon.

In acest an, deschiderea oficiala a Festivalului National va avea loc duminica, 24 octombrie, pe scena Teatrului Odeon, cu spectacolul "Electra" dupa texte de Euripide si Sofocle. Este o productie a Teatrului de Stat din Oradea sub bagheta regizorala a lui Mihai Manutiu care declara: "Vechea dramaturgie greaca m-a interesat mereu, iar in Maramures, desi nu am purtat cutit la bracinar, m-am simtit intotdeauna bine. Asadar, impletirea cutumelor stravechi ale grecilor cu arhaicul maramuresean reprezinta pentru mine un armonios mariaj si profesional, si de suflet".

Cele 19 spectacole selectionate au fost grupate in trei sectiuni oficiale: "Spectacole pentru toate anotimpurile", "Recitaluri" si "Tineri artisti pe drumul performantei". Festivalul nu are un caracter competitiv, fiecare trupa participanta urmand a fi distinsa cu trofeul conceput de Dragos Buhagiar. Editia din acest an se doreste o sarbatoare dublata de spirit critic, un test de luciditate si un prilej de reflectie. In acest sens, directori de teatre si festivaluri, regizori, critici, dramaturgi, secretari literari din tara, alaturi de personalitati de peste hotare sunt invitati sa dialogheze si sa polemizeze pe marginea spectacolelor, sa participe la colocviile si lansarile de carte anuntate in program.

Vom incerca sa facem o scurta incursiune in lumea fabuloasa propusa de creatorii de teatru din acest an, vom cita doar o parte dintre spectacolele cu siguranta interesante si incitante realizate pe scena diverselor teatre din tara si din Bucuresti. Si pentru ca nu am ajuns inca sa le vedem si sa ne spunem propria parere, vom da cuvantul regizorilor, adica celor care au imaginat si construit spectacolele avand ca punct de plecare texte consacrate ale dramaturgilor straini si romani, sau criticilor de teatru care au reusit sa vizioneze aceste creatii acolo unde ele au luat nastere.

Dupa deschiderea impresionanata cu spectacolul "Electra" pe scena Odeonului, luni se va juca pe aceeasi scena spectacolul "Jacques sau supunerea" de Eugene Ionesco, spectacol apartinand Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Traducerea in limba romana se va face simultan. Regizorul Tompa Gabor considera ca "in ziua de azi este chiar o necesitate sa pui in scena Ionesco sau Beckett. Acesti dramaturgi au mers pana la limita in cautarea esentei existentei. Astazi, in era apocalipticului, a razboaielor nucleare si a terorismului, intr-o lume post-atomica, daca vreti, ei cauta miracolul si sansele unei vieti demne sau a unei morti demne. Criticul de teatru, Alice Georgescu afirma: "In Jacques... avem de-a face cu o poveste despre refuzul de a intra in randuri si despre festa sinistra pe acre acest refuz o poate juca pana si celor mai radicali combatanti, inghititi finalmente, prin insusi refuzul lor, de magma unui conformism mult mai teribil decat acela al 'cartofilor cu slanina' mic burghezi: conformismul alienarii, al dezumanizarii".

Din sectiunea "Tineri artisti pe drumul performantei" vom aminti doar de spectacolul tanarului regizor Radu-Alexandru Nica - "Am angajat un ucigas profesionist" de Aki Kaurismaki, al Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu; o productie a Teatrului Luni de la Green Hours - "Stop the Tempo", textul si regia apartinand Gianina Carbunariu - "un parcurs simbolic al disperarii pentru o societate care traieste in subsoluri. In subsolurile vietii", dupa cum afirma criticul Oana Bors.

Un spectacol care cu siguranta va fi vizionat cu placere chiar si de cei "neavizati" este "Plaja" lui Peter Asmussen in regia deja cunoscutului Radu Afrim. Avandu-i in distributie pe Antoaneta Zaharia, Marius Manole, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, "Plaja" este un "spectacol aproape coregrafic... asistam la un balet steril al trupurilor, un balet filmat cu incetinitorul, compus din miscari evanescente sau involburate, care ne vorbesc de imponderabilitate, de nesiguranta, de nisipurile miscatoare ale unei plaje simbolice pe care locuim" - Doina Papp. Iata insa cum percepe regizorul dincolo de continutul spectacolului conditia actorului de acum: "Trecut dincolo de un anumit prag al celebritatii, actorul (roman) incepe sa uite sa-si foloseasca trupul si, evident, pe cel al partenerului de scena. Spectacolele de teatru-dans au devenit ghetto-uri in care trupurile se simt libere. De ce nu, aceasta eliberare fizica si in (hiper)realism? Am folosit un text (cuvant) nordic, scris ca un scenariu de film, pentru a reinvata, impreuna cu actorii, limbajul (hiper)realist al trupului".

Tot in regia lui Radu Afrim - dar de data aceasta un spectacol cuprins in sectiunea "Spectacole pentru toate anotimpurile" - veti putea sa va intalniti cu un text al dramaturgului Matei Visniec, "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte". Este o productie a Teatrului National din Cluj-Napoca in care "Afrim distribuie cu precizie actori consacrati din generatia tanara si studenti al Catedrei de Teatru, intr-o unitate de joc si de o plastica a miscarii care au creat deja un stil", dupa cum ne anunta criticul Miruna Runcan. Personajul central este Cioran, insa regizorul ne avertizeaza ca nu vom face cunostinta cu un sablon si ne imbie spunandu-ne ca va fi vorba de "un spectacol cu un actor care se joaca de-a Cioran. Si multi altii (de oricand, de oriunde) care intra in joc". Intoarcerea marelui sceptic pe dealul de acasa, de la Rasinari, sa moara acolo si elementul care aminteste de Paris - geamul luminat de mansarda "domina spatiul de joc, personajele folosindu-se de el in modul cel mai simplu si uman pentru a dormi, pentru a audia un curs, pentru a face dragoste ori pentru a vorbi pur si simplu", Ion M. Tomus.

Un alt spectacol-eveniment care va marca editia din acest an a Festivalului va fi fara indoiala productia Teatrului din Craiova "Cum doriti sau Noaptea de la spartul targului" dupa William Shakespeare purtand semnatura regizorala a maestrului Silviu Purcarete caruia ii apartine atat adaptarea scenica a textului cat si scenografia. "Este o piesa despre puterea si nocivitatea fanteziei, despre partea ei otravitoare; despre confuzia sexelor si a indivizilor; confuzia spatiului si a timpului. Este una din piesele cele mai speciale ale lui Shakespeare, are scriitura cea mai moderna; intr-un fel, s-ar putea vorbi chiar de scriitura postmoderna. Este scrisa dintr-un joc si e izvorata dintr-o adanca melancolie, dintr-un sentiment al macinarii de sine, al degradarii, si nu dintr-un impuls tandru. Este o piesa ciudata si foarte trista. Un sfarsit dulce si amar, in acelasi timp. Asta m-a tras". Insa criticul Valentin Tascu atrage atentia in special asupra spatiului scenic pe care ni-l propune regizorul: "Revenirea lui Purcarete se vadeste, insa, mai sigur in substanta scenica a spectacolului. Mai intai, decorul, care-i apartine, nu mai cauta sa impuna panorama, anvergura, ci dimpotriva se delimiteaza strict, se inchide, pana intr-atat, incat nu mai exista nici macar culise. Totul se petrece pe scena, actorii nu ies niciodata din ea, ci se constituie in spectatori. Inclusiv spectatorii propriu-zisi sunt inchisi intr-un fel de vitrina cu geamuri caroiate si intre niste oglinzi care mimeaza deschiderea".

Sectiunea de "Recitaluri" a Festivalului cuprinde doar doua spectacole de acest gen: este vorba de un spectacol al Teatrului Nottara din Bucuresti, "Iona" de Marin Sorescu, in regia Monei Gavrilas in care il puteti regasi pe marele actor Virgil Ogasanu interpretand "unul din marile roluri ale maturitatii sale" dupa cum remarca criticul Magdalena Boiangiu - "Stapan pe mijloace, el imbina, intr-o sinteza complexa, trairea pescarului si gandirea personajului biblic, cumpatarea si revolta, curiozitatea smechera si intelepciunea. Singur pe scena timp de doua ore, Ogasanu vorbeste cu spectatorii, ii ia cu el in burta balenei, ii invata cum sa traiasca acolo, pentru ca apoi sa le spuna ca, fara dorinta de a iesi la lumina, nimic nu are rost".

Cel de-al doilea recital ii apartine actorului Ilie Gheorghe de la Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov. "Oratorii pisicilor turbate" este un scenariu facut chiar de interpret dupa texte inedite de I.L.Caragiale, cu insertii din discutii politice ale zilelor noastre. Iata cum vede criticul Marinela Tepus acest spectacol: "Un recital de mare clasa, in care ni se dovedeste cu multa candoare cum imaginatia ilustrului I.L.Caragiale a fost depasita de cea a politicienilor zilelor noastre, mult mai gongorici, infinit mai stupizi. Hazul involuntar al parlamentarilor nostri este grobian, iar actorul stie sa-si foloseasca propriul har comic pentru a ni-i arata in toata splendoarea". Vom incheia acest scurt periplu cu cateva cuvinte spuse chiar de protagonistul acestui recital inedit: "Un festival de teatru, fie si 'nenational', este un bun prilej pentru actori ca sa-si masoare puterile, sa se bucure, sa capete incredere, sa se cunoasca. Festivalul National I.L.Caragiale, insa, ne impovareaza cu emotii sporite. Emotii generatoare de energii noi, necesare oricarui actor la inceput de stagiune".

Finalul Festivalului va fi marcat de un spectacol de gala care o va sarbatori pe marea actrita a scenei romanesti Olga Tudorache. In duminica urmatoare, pe data de 31 octombrie, se va lasa cortina dupa reprezentatia spectacolului "Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, in regia lui Alice Barb. La cei 75 de ani pe care i-a sarbatorit in urma cu putin timp, Olga Tudorache ne demonstreaza ca este o actrita in plina forta creativa si are puterea de a ne impresiona cu jocul artistic elaborat cu minutiozitate si completat de un fond emotional care depaseste orice bariera impusa de conventia teatrala.

La cea de-a XIV-a editie a Festivalului National de Teatru, organizatorii sesizeaza schimbari majore de mentalitate, iar Cornel Todea isi exprima bucuria contopirii firesti a tuturor creatiilor artistice sub aceeasi egida a Festivalului National, renuntandu-se astfel la separarea sectiunii Off in care au fost prezentate anul trecut spectacole realizate in spatii neconventionale, cum ar fi cele de la Green Hours.

Cum era si firesc, un astfel de festival va reuni spectacole de varf ale stagiunii trecute, evenimente deosebite care au atras atentia atat publicului avizat, cat si celui "necunoscator". Este un Festival care sparge bariera dintre spectacolele scenelor profesioniste de teatru si cele din spatii neconventionale sau productii ale tinerilor absolventi de Academie, impunand o noua atitudine publicului iubitor de teatru. Poate o atitudine mai toleranta si deschisa in fata diverselor formule artistice care ne sunt propuse de catre creatorii lor, fie ei maturi sau abia la prima incercare de afirmare artistica.